ECONOMIE ISLAMICA

Bunele maniere, amabilitatea și etica în afaceri (1)

2011-10-16T00:12:00.001+03:00

Modelulde comportament etico-legal, precum și standardele în materie de comerț care auconstituit mediul de afaceri al companionilor și al urmașilor săi sunt celeoferite de Tradiția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asuprasa !). Aici găsim manifestarea spiritului acestor prescripții generale cucaracter religios.

Capitolulde față se concentrează pe discutarea a douăsprezece principii de disciplinăetică în tranzacțiile comerciale islamice. Fără oricare dintre ele, un contractcomercial este considerat ca fiind incomplet sub aspectul islamic al bunelormaniere, amabilității și rigorilor etice. Aceste principii etice pot fi priviteca cerințe morale, evidențiind morala islamică în general. Ele pot fi categorisiteîn practici pe care musulmanii sunt încurajați să le urmeze și pe care trebuiesă le evite.

PRACTICI ÎNCURAJATE

Evitarea lucrurilor îndoielnice în materiede proprietate și muncă

Ceea ceeste permis și ceea ce nu este permis sunt clar definite, însă între cele douăsunt unele lucruri îndoielnice care trebuie evitate. S-a relatat că Profetul(Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :

"Atât lucrurile permise, cât și celeinterzise sunt clare, între ele fiind și unele necunoscute de majoritateaoamenilor. Așadar, cel care este atent la acest aspect se curăță pentru religiași onoarea sa."

Demararea afacerii dimineața devreme

Esteîncurajată pornirea afacerii sau deschiderea magazinului dimineața devreme. S-arelatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și-atrimis slujitorii să facă negoț dimineața devreme și astfel a obținut un profitridicat. El obișnuia să se roage pentru comunitatea sa, spunând :

"O, Allah ! Binecuvântează comunitatea mea (umma) pentru sacrificiul său și pentruefortul său făcut dimineața devreme [incluzândnegoțul sau comerțul]".

Corectitudinea și sinceritatea în afaceri

Corectitudineași sinceritatea în afacerile comerciale sunt încurajate, relatându-se căProfetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :

"În Ziua Învierii comerciantul corect [este răsplătit cu o poziție superioară], alături de Profet, iubitorii de dreptate, martiriși oamenii pioși."

Negustorul mincinos, pe de altăparte, este dojenit. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allahsă fie asupra sa !) a spus :

"O, negustorilor ! [de trei ori] Cu adevărat voi veți fi aduși la viață în ZiuaJudecății ca și contravenienți, cu excepția celui care a fost respectuos și sincer."

Generozitatea în negociere și decența în reclamareadatoriei

Cel implicattrebuie să dea dovadă de indulgență și să fie generos când negociază, iar acelacare își reclamă datoria trebuie, de asemenea, să o facă dând dovadă demodestie. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fieasupra sa !) a spus :

"Fie ca îndurarea lui Allah să se fie asupracelui care este îngăduitor atunci când cumpără, când vinde și când își cerebanii săi înapoi."

S-a mai relatat că Profetul (Pacea șibinecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a mai spus :

"Allah va permite intrarea în Paradiscumpărătorului decent, vânzătorului generos și creditorului indulgent."

Coranul și viața comercială a musulmanilor (4)

2011-10-14T00:33:00.000+03:00

Reglementarea contractelor de împrumut cu scadență viitoaredemonstrează, de asemenea, libertatea comercială deplină permisă de Coran, ținândcont de un set minim de restricții care vizează atât satisfacerea obligațiilorreligioase, cât și respectarea cerințelor etice a afacerii.

În scopul unei maibune sistematizări și pentru o siguranță sporită, Nobilul Coran a adus îndiscuție forma contractuală scrisă șiprocedura cu martori¹,indiferent că ne găsim în fața unui contract de împrumut sau unul comercial².Însă,dacă ne găsim în situația cand plata și livrarea produselor se fac pe loc,consemnarea în scris a înțelegerii părților este opțională. Iar dacărespectivul contract de împrumut sau comercial este încheiat în timpul uneicălătorii și nu se găsește niciun scrib, Nobilul Coran permite luarea unui angajamentde bună executare.

Mai mult, orice lucru încredințat trebuie restituit cu bunăcredință titularului, orice mărturie, incluzând obligațiile contractuale, săfie spusă cu dreptate³ și toate obligațiile îndeplinite⁴.Chiar și în perioada medinită, Coranul menține atenționarea asupra utilizăriiunor false unități de cântărire⁵și măsurare⁶.

Aceste porunciale Coranului reflectă un sistem normativ general, intro perioadă când nuexista nicio reglementare detaliată referitoare la negoț sau comerț. Ele aufost interpretate și puse în practică de către profetul Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !)

Acelașispirit al liberalismului economic a caracterizat și Tradiția profetică, atitudinealiberală a Profetului rezultând cu claritate din faptele de comerț la care aluat parte chiar el insuși.

------------------

1. Prezențamartorilor se datorează prevenirii oricărei atitudini neprincipiale întrepărțile contractante. Companionii și urmașii lor au convenit că forma scrisă acontractului și prezența martorilor sunt recomandabile, însă nu obligatorii (ase vedea Abu Bakr Ahmad ibn 'Alial-Jassas, Ahkam al-Qur'an, Cairo,1347 h, p.571-579.

2. Coran 2 : 282

3. Coran 2 : 283

4. Coran 5 : 1

5. Coran 6 : 152, 55: 8-9

6. Coran 6 : 152

Coranul și viața comercială a musulmanilor (3)

2011-10-13T00:31:00.000+03:00

În perioada medinită dispozițiile coranice referitoarela tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precăderedupă ce musulmanii au devenit o comunitate (umma)guvernată de o constituție proprie¹ și condusă de însuși Profetul(Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată aceastăperioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generosde reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativși a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. Înplus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitateaevreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce adeterminat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legatede orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :

"Răspândiți-vă pepământ și căutați harul lui Allah" (62 : 10)

De altfel, capitolele medinite stipulează diferiterestricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părțilorcontractante, bazată pe buna-credință, care este permisă² și camătă(riba), care este nepermisă. ÎnNobilul Coran se spune :

"Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Zia de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atinsde Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic : Și negustoria e ca și camăta, în vremece Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povațăde la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte șilucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceiavor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.

Allah nimicește camăta și sporește milosteniile.Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos !" (2 : 275-276)³

Iar în alte versete citim :

"O, voi, cei care credeți ! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă cev-a mai rămas [la oameni],dacă sunteți credincioși !

Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allahși a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți finedreptățiți !"⁴ (2 : 278-279)

Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentrucămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântăriidivine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, înlumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicereacametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație⁵.În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc⁶,mita⁷, consumarea averii altuia pe nedrept⁸. Există, deasemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpulrugăciunii comune de vineri⁹, el fiind permis înainte și dupăaceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca¹⁰,conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.

----------

1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituțiadin Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.

2. Coran 4 : 29

3. Coran 3 : 130

4. Traducerea sensurilorCoranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestuiverset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus :"Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja." Și atunci s-a pogorât versetul.

5. Coran 2 : 168

6. Coran 5 : 90, 2 : 219

7. Coran 2 : 188

8. Coran 4 : 29

9. Coran 62 : 9-11

10. Coran 2 : 198

Coranul și viața comercială a musulmanilor (2)

2011-10-10T12:27:00.000+03:00

Înaceastă perioadă, Nobilul Coran, de asemenea, ne reamintește că, deși arabii,în special quraișii, duceau o viață nomadă, ei desfășurau activitățicomerciale. Astfel, iarna și vara caravanele quraișilor se deplasau laintervale regulate în regiunile sudice și nordice, dând naștere celei maiprolifice îndeletniciri meccane, civilizatoare și unificatoare, în acelașitimp. În capitolul Quraiș, putem citi:

"Pentru obiceiul¹ [neamului] Quraiș,

Obiceiul lor pentru călătoria de iarnăși cea de vară²,

Sa-L adore ei pe Stăpânul acestei Case,

Care-i hrănește, păzindu-i de foame și-iferește pe ei de spaimă !" (106 : 1-4)

Practicautilizării unor false unități de cântărire și măsurare, precum și de schimbmonetar, este un alt domeniu condamnat în Nobilul Coran. Aceasta nedemonstrează că arabii sau alte nații desfășurau zilnic afaceri condamnabile, oasemenea incriminare indicând că tuturor musulmanilor le este interzisăimplicarea în orice tip de tranzacție ilegală. Următoarele versete meccanereferitoare la acest subiect se doresc a fi o atenționare deopotrivă amusulmanilor și celor care nu sunt musulmani. În capitolul intitulat al-Mutaffifun ("Celor care înșeală la măsură"),Nobilul Coran utilizează cuvinte încărcate de semnificație împotriva celor caresunt lipsiți de etica comerciantului :

"Vai acelora care înșală la măsură³,

Aceia care, dacă li se măsoară de către[alți]oameni, voiesc măsură întreagă,

Însă atunci când ei măsoară șicântăresc, dau mai puțin !

Oare nu cred aceia că ei vor fi înviați

Întro Zi mare,

O Zi în care oamenii vor sta înainteaStăpânului lumilor ?"⁴ (83 : 1-6)

Camăta (riba) a fost interzisă de la bun început, în perioadameccană, prin versetul :

"Ceea ce voi dați cu camătă pentru ca să se mărească pe seama averii oamenilornu va spori la Allah, însă aceia care oferă Dania [Az-Zakat], dorind Fața lui Allah, aceia vor avea îndoit" (30 : 39)

----------

1. Pentru convențiile lor de asigurare acălătoriilor, ori pentru tratatele încheiate cu țările vecine și căpeteniiletriburilor, a se vedea capitolul 1.

2. Caravanele lor călătoreau iarna spre parteasudică și Yemen, iar vara se îndreptau spre nord și Siria. Conform lui Hitti, Istoria arabilor, Londra, 1985, p.30, înaceste călătorii quraișii au căpătat experiență de drum, devenind buninegustori și îmbogățindu-și zestrea de cunoaștere a lumii și artelor. Deasemenea, limba pe care o vorbeau s-a transformat întrun mediu sofisticat deexprimare literară.

3. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfântîn limba română, p.777 : "Motivul revelării : S-a relatatcă ibn Abbas a zis : Când a venit Trimisul lui Allah (Paceași binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) la Medina, negustorii din acestoraș erau dintre cei care înșelau cumplit la măsură. Allah Preaputernicul șiPreaînaltul a revelat atunci Vai acelora care înșală lamăsură și după aceea au măsurat ei cudreptate".

4. A se vedea și 6 : 152, 7 : 85, 11 :84-85, 17 : 35, 26 : 181-182.

Coranul și viața comercială a musulmanilor

2011-10-09T01:34:00.000+03:00

În ciuda climatului prosper care caracteriza Mecca, în paralel cu progresul comercial, societatea era măcinată de practici injuste în toate sferele sale, începând cu viața socială, politică și terminând cu cea economică și comercială. Legat de comerț putem spune că nu climatul deșertic și viața nomadă sunt constante ale Coranului, cât abordarea complexității sistemului financiar și comercial, a evoluției sale sofisticate. Iar acest lucru este subliniat în Coran de numărul termenilor comerciali utilizați pentru definirea principiilor și doctrinelor specifice.¹ Acestea fiind spuse, Coranul devine o sursă de bază pentru teoria și practica comercială din Mecca și Medina, atât în perioada profeției, cât și în cea care a urmat.

Perioada profeției lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a durat peste douăzeci și trei de ani, dintre care primii treisprezece, în Mecca, iar următorii zece, în Medina. În timpul perioadei meccane, el a recitat diferite versete coranice (ayat) cu ocazia diferitelor întâlniri locale sau la vremea rugăciunilor la care a participat. Aceste versete i-au fost revelate de către Allah Preaînaltul întrun anume context sau situație. Unele versete referitoare la vânzare (bay') sau negoț (tijara) au fost, de asemenea, revelate în această perioadă meccană, majoritatea constituind, mai degrabă, aria de aplicabilitate a normativului etico-dogmatic, decât porunci legislative privind permisiunea sau interzicerea unor tranzacții anume.

Capitolele (surele) meccane ale Coranului sunt o dovadă vie a faptului că, încă de la bun început, Islamul a fost deschis activităților comerciale și de negoț. De exemplu, unul dintre versetele capitolului an-Naba', unul dintre primele capitole meccane, îi îndeamnă pe musulmani să folosească lumina zilei pentru desfășurarea activităților productive :

"Și am făcut ziua pentru agonisirea hranei" (78 : 11)

Asemănătoare sunt și versetele 10 : 67, 14 : 33, 16 : 12, 17 : 12, 25 : 47, 27 : 86, 28 : 73, 30 : 23, 36 : 37, 40 : 61, 73 : 7, versete despre care s-a relatat că au fost revelate în Mecca. Alături de ele există și altele care demonstrează, de exemplu, că pescuitul, ca mijloc de trai, reprezintă un dar al omenirii oferit de Bunul Allah :

"Allah este Acela care v-a supus vouă marea, ca să plutească vasele pe ea, la porunca Sa, și pentru ca voi să umblați în căutarea harului Său. Poate că voi veți fi mulțumitori !" (45 : 12)

Asemănătoare sunt și versetele 10 : 22, 14 : 32, 16 : 14, 17 : 66, 23 : 22, 26 : 119, 30 : 46, 31 : 31, 35 : 12, 36 : 41, 37 : 140, 40 : 80, 43 : 12.

Mai departe, întrun verset meccan al capitolului al-Mulk Allah Preaînaltul ne spune că ne-a făcut pământul supus pentru a-l cutreiera și a ne bucura de ceea ce ne oferă :

"El este Cel care v-a făcut pământul supus. Deci străbateți întinderile sale. Și mâncați din înzestrarea Lui. Și la El este învierea." (67 : 15)

Legislația preislamică și rolul său ulterior

2011-09-13T23:43:00.001+03:00

Legislațiaunanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unortermeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici autrebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât șistrict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistemlegislativ islamic.

Termenii de specialitate, arhaici la bază, adesea au fostsupuși modificărilor care să le confere un sensuri bine delimitate. În cadrulacestui proces de transformare, unii termeni fie și-au pierdut sensul de bază,cum este și cazul strânsului mâinii pentru perfectarea unui contract devânzare, gest denumit al-safqa, fieau fost desemnați ca unici pentru unul sau altul dintre cei obișnuiți pânăatunci, situație întâlnită și la garanția împotriva unor defecte specifice uneianumite categorii de bunuri (al-'uhda). Altset de termeni se aplică unor cutume pe care legislația islamică nu lerecunoaște pe deplin, precum contribuția obligatorie la piață (al-maks) din perioda preislamică și pecare legislația islamică o consideră ilegală, ori cazul donația cu clauza conformcăreia obiectul devine proprietate a părții care supraviețuiește (al-ruqba).

Deasemenea, este un fapt binecunoscut că arabii din perioada preislamică foloseaudocumente scrise. Ei erau foarte familiarizați cu această practică, cuprecădere în relațiile pe care le întrețineau cu populația sedentară din jur.Această practică, se pare că a intrat în conștiința arabilor atât dinspre Irakulsasanid, cât și dinspre Siria bizantină. Oricum, numai câțiva termeni șipractici au reușit să se impună dinspre sudul Peninsulei, cu civilizațiile saledistincte, spre nord. Cu toate acestea, se poate afirma că regula celor doimartori iși are rădăcinile întrun act juridic particular, derivat dincivilizația părții sudice a Peninsulei.

Sacralitatea Meccăi. Legislația qatabanică.

2011-09-11T20:32:00.000+03:00

Din poziția de centru al spiritualității, Mecca aatras invidia altor popoare, culminând cu invazia sa de către Abraha al-Habașial-Abram, înainte de nașterea profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea luiAllah să fie asupra sa !). De asemenea, Mecca a devenit inviolabilă (haram) încă din timpul profetului Avraam(Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este menționat cu claritate înNobilul Coran :

"În ea¹ sunt semnelimpezi, [printre care] locul² unde a stat Avraam,iar acela care intră în ea este în siguranță ..." (3 : 97)

"Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru (haram) și sigur, învreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiți ?" (29 : 67)

Conform unor exegeți, cel de-al doilea verset se referă în mod direct laMecca, privită ca templu sau zonă sacră (haram)înainte de afirmarea Islamului. Completând, Qatada ibn Di'ama, al-Tabarani și alți învățați au arătatcă și primul verset indică existența inviolabilului (haram) doar în Mecca, în perioada preislamică. Conform lui 'Abd Allah ibn 'Abbas, dar și majoritățiiprimilor cercetători, în perioada preislamică Mecca era atât o zonă sacră (haram), cât și un loc al păcii șisecurității, oricine intra în ea fiind în siguranță și protejat de orice atacsau crimă.

Acestedovezi, susținute de versetele Nobilului Coran, dar și de o parte a primilorînvățați, istorici și exegeți, contrazic orice argument adus pentru a sugera căMecca era un loc comun al Peninsulei Arabe înainte de afirmarea Islamului.

Existăși unele informații care demonstrează că, în Mecca preislamică, oamenii deafaceri impuseseră un anumit cod comercial, asemenea celui din Europa. Acestsistem legislativ includea unele reglementări în privința contractelor agricole,valabile atât pentru Mecca, cât și pentru Medina, dar și pentru alte zone. Deasemenea, se făceau referiri la procedurile aplicabile împrumuturilor cudobândă. Și totuși, la arabii preislamici, nu regăsim nimic din reglementareadreptului de proprietate, contractele și obligațiile adiacente. După toateprobabilitățile, ambele orașe, Mecca și Medina, dețineau un corp de legi care,cu posibile influențe străine, era superior celui pus în aplicare de beduini.Mai mult decât atât, în sudul Peninsulei Arabe s-au descoperit unele indicii carene conduc la concluzia că legislația comercială era chiar impusă de cătreanticul regat Qataban.³ Ea purta, sugestiv, numele de "legislație qatabanică" (al-Qauaninal-Qatabaniyya), fiind redactată în mai multe dialecteqatabanice antice și reglementa comerțul și tranzacțiile specifice pieței,trasând drepturile guvernului în domeniu, inclusiv la distribuirea profitului. Toateacestea ne arată nivelul avansat pe care îl atinseseră în timp qatabanii.

1. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt înlimba română, p123 : "În această Casă,prin care se are în vedere templul Ka'aba".

2. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt înlimba română, p123 : "Piatra pe care astat în picioare Avraam, pentru a completa părțile superioare ale zidurilortemplului Ka'aba. Această piatră seaflă și în momentul de față în apropiere de Ka'aba".

3. Istoricii au denumit acest regat diferit,Kittibaina, Kattabaina, Kastabaneis, Catabanes sau Catabani, inscripțiilevorbind, însă, de Qataban. Regatul era situat la extremitatea sud-vestică aPeninsulei, unde se forma ingusta intrare în mare, cunoscută sub numele de Babal-Mandab. Pentru detalii suplimentare despre acest regat, se poate studia O'Leary, Arabia, p.96-98.

P.Crone si criticile asupra statutului Meccai

2011-09-10T23:44:00.000+03:00

Șitotuși, Crone combate toate teoriile deja expuse¹. Conform ei,Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale PeninsuleiArabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqidemonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina,Arafa, 'Ukaz,Majjana și Dhu'l-Majaz. Mai mult, laacea dată Mecca nu constituia o zonă inviolabilă (haram), ori, chiar dacă era, quraișii nu o aveau încustodie. Autoarea a mai subliniat că, în perioada preislamică, solul Meccăiera neroditor, iar teritoriul său - slab amenajat pentru comerțul maritim șipoziționat prea departe de cel terestru, executat cu caravanele, dinspre nord, înspecial din Siria, cum este arătat de majoritatea cercetătorilor. În ciudaacestor amendamente, comerțul meccan poate fi reanalizat întro alta lumină, cadesfășurându-se, în general, independent de Mecca, în afara granițelor sale.

Pentrua trage linie acestor argumente, putem spune că, fără urmă de îndoială, Meccapreislamică s-a dovedit a fi un spațiu important, care a atras mulți oameni,deopotrivă arabi și străini. Mai mult, Mecca devenise centrul spiritualității,prin pelerinaj, încă din vremea profetului Avraam (Pacea lui Allah să fieasupra sa !), după cum este arătat în Nobilul Coran :

"[Și adu-țiaminte] când Noi i-am arătat lui Avraamlocul casei [Al-Ka'aba], [zicându-i] : Nu-Mi face Mie nimic caasociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentruaceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau seprosternează !

Și cheamă-i pe oameni la Pelerinaj și eise vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, sprintene, venind petoate drumurile din depărtări." (2 : 26-27)

'Abd Allah ibn 'Abbas, Mujahid ibn Jabr, Sa'id ibn Jubayr și 'Ikrima ibn Khalid al-Mukhzumi au spuscă versetele de mai sus demonstrează că pelerinii s-au îndreptat către Meccaîncă din timpul lui Avraam. Conform lui Mujahid ibn Jabr și 'Ata' ibn Abi Raba, Mecca s-a dovedit a fi, deopotrivă,un loc dedicat atât activităților lumești, inclusiv afacerilor dintre arabi șistrăini, cât și celor spirituale, precum Pelerinajul, încă înainte de afirmareaIslamului și continuând după. Ei și-au sprijinit concluzia pe versetul :

"Pentru a vedea unele avantaje ale lor²[...]" (2 : 28)

'Abd Allah ibn 'Abbas și Sa'id ibn Jubayr au adăugat că acest versetindică faptul că pelerinii au venit la Mecca, în perioada preislamică și dupăaceea, nu doar pentru Pelerinaj, ci și pentru comerț.

1. Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.168-199.

2. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt înlimba română, București, Editura Islam, 2004, la nota de subsol de la pag. 445,explică următoarele : "Avantajeleprovenind din negoțul pe care-l fac și alte foloase în această viață și înViața de Apoi."

Suprataxarea comerciantilor straini. Interzicerea politeistilor.

2011-09-05T00:31:00.001+03:00

Cu excepția micuțului golf Șuaiba și a țărmului sterpdin Jidda, localizat mai aproape de Mecca, în apropierea sa nu găsim niciun altport maritim. În tot acest timp, comercianții străini, cu precădere cei care nureușeau sa obțină protecția (al-jiuar)unui clan local sau a unei figuri reprezentative, erau impozitați. Astfel, înMecca, pe lângă taxarea exporturilor, ei mai plăteau o taxă de ședere,zeciuiala și alte taxe și costuri suplimentare, printre care un gen de contribuțieobligatorie la piață (maks) și taxa pentru trecerea granițelor, carepermite accesul la piețele de desfacere, numită 'ușr. Achitareaacestor contribuții și taxe le permitea comercianților străini să intre, să călătoreascăori să staționeze în oraș, precum și să traverseze regiunea cu bunuriledeținute, să le comercializeze în interior sau să plece cu ele. Sistemul strictde taxare nu era altceva decât o măsură luată de către meccani pentru acompensa tratamentul injust la care ei înșiși erau supuși atunci cândcălătoreau pe pământuri străine.

Schimbareamajoră, totuși, a avut loc după ce a fost revelat în Nobilul Coran :

"O, voi ceicare credeți ! Politeiștii sunt o murdărie ! Deci să nu se mai apropie deMoscheea cea Sfântă după acest an al lor. Iar de vă temeți voi de sărăcie, atunciAllah vă va îmbogăți - dacă va voi - prin harul Său, căci Allah esteAtoateștiutor [și]Înțelept." (9 : 28)

Versetulde mai sus ne arată că, după cucerirea Meccăi de către musulmani,nemusulmanilor li s-a interzis accesul în oraș, comerțul în urbe devenind oafacere exclusivă a musulmanilor, asemenea sarcinii aprovizionării Meccăi. Ea putea să fie îndeplinită ca și până acum, de către nemusulmaniicare locuiau în jurul orașului, sub rezerva achitării unei taxe de toleranță,cu rol de protecție, denumită jizya.

Drumul caravanelor. Micii negustori meccani.

2011-07-29T21:48:00.001+03:00

Caravanele meccane, străbătând Hijazul, intrau pe teritoriul bizantin prin cornul Golfului Aqaba, la Ayla, punctul terminus al itinerariului care conducea dinspre Marea Roșie înspre Palestina și Azri'at. Cele care își continuau drumul spre Gaza, orașul-port din sudul Palestinei, transportau mărfuri în alte orașe mediteraneene, unele încheindu-și călătoria în Busra (Siria). În acest oraș caravanele meccane își prezentau bunurile celor interesați, special împuterniciți de către stat. Toate aceste orașe constituiau principala piață de desfacere a bunurilor meccane.

Astfel, este lesne de socotit că în mâinile oamenilor de afaceri meccani se acumulau sume consistente, ei posedând o înclinație naturală în această direcție. În acea perioadă, în general arabii desfășurau activități de import, cu precădere din Imperiul Roman, preferând Ankara sau Anatolid. Ei reveneau în Mecca doar mărfuri de valoare. Referitor la balanța comercială, ea a înclinat întotdeauna substanțial în favoarea Imperiului Roman. În mod obișnuit caravanele meccane erau mari, numărul cămilelor putându-se apropia chiar de 2 500 de capete, iar cel al negustorilor, călăuzelor și paznicilor varia între 100 și 300 sau chiar mai mult. Aceste cifre ne fac să înțelegem mai bine poziția financiară și locul pe care îl ocupau Mecca și meccanii pe harta comercială.

Pe lângă finanțiștii de renume și bancherii bogați, opulenți care preferau riscul în afacerile complexe și specula pe scară largă întâlnim și micii meseriași, samsarii și negustorii, adevărați târgoveți ai Meccăi. De asemenea, existau și unele industrii mai mari sau mai mici, precum cea a prelucrării fierului, lemnului etc.

Produsele comerciale preislamice

2011-07-21T00:16:00.001+03:00

Pe lângă acestea, activitățile speculative erau omniprezente : ratele de schimb, mărfurile ofertate ale caravanelor, randamentul agricol și animalier, precum și aprovizionarea orașului erau sufocate de acest flagel. Au fost înființate asociații fictive care vindeau în numele împrumuturilor contractate. Întotdeauna atât meccanii, cât și alții, luau mărfuri cu ei chiar și în timpul expedițiilor militare. De asemenea, femeile se implicau activ în afaceri, dintre ele distingându-se în acea perioadă Khadija bint Khuaylid, Asma bint Mukharriba (mama lui Abu Jahl) care comecializa parfum și Hind bint 'Utba, soția lui Abu Sufian, cea care și-a valorificat mărfurile în sudul Siriei. Majoritatea femeilor de afaceri investeau în comerțul cu caravanele.

Organizarea acestui tip de comerț a constituit subiectul unor interminabile discuții publice, atât în Mecca, cât și în suburbiile sale. Caravana specializată pe transportul bunurilor de larg consum se numea latima, iar cea care transporta hrană, rikab. Plecarea si revenirea lor reprezenta adevărate evenimente de interes public, astfel încât practic întreaga populație era implicată în comerțul cu caravanele. Acestea, în timpul deplasării țineau legătura permanentă cu metropola prin intermediul beduinilor specializați.

Aceste caravane se întorceau în Mecca cu băuturi alcoolice, piei și articole din piele, fructe, miere, legume și stafide din Ta'if, precum și lingouri de aur, argint și praf de aur (tibr) din Africa. Parfumul, mirodeniile rare, tămâia, îmbrăcămintea și medicamentele proveneau din sudul Peninsulei Arabice, India sau Africa. Pe lângă acestea, mătasea era adusă din China, postavul - din Aden, sclavii, muncitorii, soldații mercenari (abisinieni, al-ahabiș)¹ și fildeșul - din Africa de Est, via Yemen². Țările mediteraneene, Egiptul și Siria furnizau produsele de lux, precum lucrătura din bumbac, pânză sau mătase ori hainele domnești din purpură; armele, cerealele și uleiul erau achiziționate din Busra și de pe colinele (Șarat) Siriei. Prețul plătit pentru toate acestea era foarte ridicat, produsele însele fiind catalogate drept "produse de lux" în țările civilizate ale Estului sau Vestului. O parte dintre ele luau calea lumii greco-romane³.

Toate erau aduse întro stare intactă, fie că vorbim de piele, metal sau lemn parfumat și aceasta chiar în condițiile unor călătorii foarte lente. În condițiile acestea, precum și alocării unor sume doar închirierii animalelor, asigurării pazei, sculelor indispensabile, cadourilor și taxelor pentru conducătorii triburilor de pe drum⁴, erau create premisele obținerii unui profit maxim.

1. De Lacy O'Leary sublinia în Arabia, p.184, că aducerea acestora în posturi de pază demonstrează că meccanii erau prea implicați în afaceri, pierzându-și interesul pentru activitățile combative.

2. Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.79.

3. Pentru mai multe informații despre produsele care făceau obiectul comerțului arab a se consulta Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.12-108.

4. De Lacy O'Leary sublinia în Arabia, p.186-187, că majoritatea caravanelor care călătoreau spre Siria trebuiau să atingă anumite piețe dintr-o listă de orașe. Guvernarea bizantină, în schimb, îi obliga pe toți negustorii străini să treacă prin puncte special destinate supravegherii. Asemenea reguli aveau rolul, pe de o parte de a da asigurare perceperii taxelor pe toată gama de importuri, iar pe de altă parte de a realiza strict politicile monopoliste. Totodată, regulile ofereau informații despre străinii care soseau și plecau din imperiu, dar și despre cei suspectați de spionaj. În această direcție, chiar guvernarea bizantină întreținea un sistem sofisticat de spionaj în Persia și alte țări.

Circuitul monetar și rolul său în transformarea Meccăi întrun banking city

2011-07-15T00:29:00.005+03:00

În Mecca au fost aduse monede bizantine din aur (denarius aureus), dirhami persani din argint, drahme grecești, sasanide și himiare.¹ Deosebirile (diferențele) monetare erau stabilite de către personal calificat, ceea ce conducea la aplicarea unor etaloane distincte, respectiv lafluctuații ale ratelor de schimb. Bizantinii, sirienii și egiptenii erau popoare care aveau aurul drept etalon (ahl al-zahab), în timp ce babilonienii mizau pe argint (ahl al-uariq).

Pentru meccani primul reper comercializat a fost tocmai moneda, ei investind capitalul de care dispuneau în activitățile de organizare a unor caravane numeroase, în special a celor pentru Siria și Yemen. Ulterior Mecca a devenit un banking city, cu instituții și clienți pentru acest gen de tranzacții financiare. În acea perioadă erau practicate toate formele decamătă (riba), la cea mai ridicată rată, quraișii considerând-o nici mai mult, nici mai puțin decât o “formă legitimă de afaceri”,prin care capitalul era avansatsub formă de împrumut. Acest tip de tranzacție este interzis și condamnat în Coran:

“Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos !” (cap. Al-Baqara 2 : 276)

Din postura de centru bancar, Mecca a permis oamenilor de afaceri să efectueze plăți către multe zone sau țări îndepărtate. De asemenea, Mecca era un oraș care aplica sistemul de cliring în comerțul internațional, ceea ce a făcut ca afacerile să se bucure de multiple facilități, precum asigurarea bunurilor care tranzitau rutele periculoase.

Coridorul Mării Roșii dintre Ayla și Adulis, renumitul oraș-port abisinian (etiopian), era singurul concurent în acest domeniu. Cu toate acestea, odată cu declinul flotei comerciale bizantine, dublată de lipsa activității manifestată de negustorii abisinieni (etiopieni) ai nordului îndepărtat, coridorul Mării Roșii nu s-a dovedit a fi un real pericol pentru Mecca.

Cea mai mare parte a comerțului cu mărfuri de lux practicat de Imperiul Bizantin era, de asemenea, dependent de Mecca, în special în timpul luptelor cu Imperiul Persan (604-628). Cu toate acestea, s-a relatat că arabii din perioada preislamică desfășurau comerț maritim cu romanii.

1. Aceste monede, adesea uzate, gravate întro maniera mai degraba brută și având o formă și greutate diferite proveneau din cele mai variate monetării. Numai personalul calificat putea să stabilească cu exactitate standardele (valorile și tipurile) de circulație monetară.

Dar al-Nadua și capitalul meccan

2011-07-06T23:13:00.005+03:00

După spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.¹ Astfel, ei au obținut supremația în fața târgului de la Ta'if, un alt important centru comercial și financiar.

În acea perioadă locuitorii Meccăi erau caracterizați printr-o anume naturalețe arabă în conduită, dar și în capacitatea de a asimila o cantitate apreciabilă de cunoștințe în urma contactelor cu ceilalți membri ai triburilor arabe, cu romanii, sasanizii și abisinienii, în special în materie comercială și de relații diplomatice.

Printre cei mai influenți meccani putem găsi oameni de afaceri cu fler speculativ, buni manipulatori ai creditului, în special al împrumuturilor cu dobândă, într-o permanentă căutare de afaceri profitabile oriunde în regiune. Activitățile financiare s-au extins nu doar în sânul meccanilor, ci deopotrivă la figurile reprezentative pentru triburile din afara orașului.

În Mecca s-a pus problema înființării unei instituții care să vegheze la aplicarea tratatelor sau înțelegerilor comerciale. Astfel, Senatul sau Consiliul Suprem (Dar al-Nadua), în ciuda autorității morale cu care era înzestrat, a fost implicat în chestiuni de planificare și îndrumare comercială a comunității, fiind și beneficiarul profiturilor obținute din expertizele făcute.

Dar al-Nadua era punctul de plecare pentru caravanele din Mecca. Toate taxele comerciale erau colectate prin intermediul unui birou deschis în acest scop. De asemenea, în magazinele meccane, pe lângă cărțile pentru contabili, se găseau atât instrumente pentru măsurarea și verificarea plăților în orice tip de tranzacție, cât și cântare pentru bunuri.

Monedele aflate în circulație pe piață nu erau numeroase, fiind completate cu metale prețioase, lingouri de aur și argint și praf de aur (tibr). În această situație, instrumentele de măsurare puteau să determine valoarea. În cazurile mai complexe sau delicate se putea apela la serviciile unui cantaragiu expert (uazzan).

Capitalul meccan se bucura de o viteză ridicată de circulație, oamenii de afaceri beneficiind de resurse nelimitate în activitățile de creditare. Agenții comerciali, asemenea marii majorități a populației, trăiau din credit sau împrumuturi, în acest timp practicându-se pe scară largă contractul tip mudaraba. Era vorba de un parteneriat în care se investea o anumită sumă (capital). Ca urmare a flexibilității acestei forme de asocieri, oricine putea să participe, inclusiv săracii, și să contribuie cu oricât, chiar și cu o jumătate de dinar (un nashsh), însă partea leului revenea unui grup restrâns de antreprenori.

1. În afară de Mecca, 'Ukaz era un alt centru comercial situat între Mecca și al-Ta'if, care găzduia, deopotrivă, întâlniri de afaceri și științifice