Coranul și viața comercială a musulmanilor (4)

Reglementarea contractelor de împrumut cu scadență viitoare demonstrează, de asemenea, libertatea comercială deplină permisă de Coran, ținând cont de un set minim de restricții care vizează atât satisfacerea obligațiilor religioase, cât și respectarea cerințelor etice a afacerii. 

În scopul unei mai bune sistematizări și pentru o siguranță sporită, Nobilul Coran a adus în discuție forma contractuală scrisă și procedura cu martori¹, indiferent că ne găsim în fața unui contract de împrumut sau unul comercial². Însă, dacă ne găsim în situația cand plata și livrarea produselor se fac pe loc, consemnarea în scris a înțelegerii părților este opțională. Iar dacă respectivul contract de împrumut sau comercial este încheiat în timpul unei călătorii și nu se găsește niciun scrib, Nobilul Coran permite luarea unui angajament de bună executare. 

Mai mult, orice lucru încredințat trebuie restituit cu bună credință titularului, orice mărturie, incluzând obligațiile contractuale, să fie spusă cu dreptate³ și toate obligațiile îndeplinite⁴. Chiar și în perioada medinită, Coranul menține atenționarea asupra utilizării unor false unități de cântărire⁵ și măsurare⁶.

Aceste porunci ale Coranului reflectă un sistem normativ general, intro perioadă când nu exista nicio reglementare detaliată referitoare la negoț sau comerț. Ele au fost interpretate și puse în practică de către profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !)

Același spirit al liberalismului economic a caracterizat și Tradiția profetică, atitudinea liberală a Profetului rezultând cu claritate din faptele de comerț la care a luat parte chiar el insuși. 

------------------

1. Prezența martorilor se datorează prevenirii oricărei atitudini neprincipiale între părțile contractante. Companionii și urmașii lor au convenit că forma scrisă a contractului și prezența martorilor sunt recomandabile, însă nu obligatorii (a se vedea Abu Bakr Ahmad ibn 'Ali al-Jassas, Ahkam al-Qur'an, Cairo, 1347 h, p.571-579.

2. Coran 2 : 282

3. Coran 2 : 283

4. Coran 5 : 1

5. Coran 6 : 152, 55 : 8-9

6. Coran 6 : 152

Dar al-Nadua și capitalul meccan

După spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.¹ Astfel, ei au obținut supremația în fața târgului de la Ta'if, un alt important centru comercial și financiar.

În acea perioadă locuitorii Meccăi erau caracterizați printr-o anume naturalețe arabă în conduită, dar și în capacitatea de a asimila o cantitate apreciabilă de cunoștințe în urma contactelor cu ceilalți membri ai triburilor arabe, cu romanii, sasanizii și abisinienii, în special în materie comercială și de relații diplomatice.

Printre cei mai influenți meccani putem găsi oameni de afaceri cu fler speculativ, buni manipulatori ai creditului, în special al împrumuturilor cu dobândă, într-o permanentă căutare de afaceri profitabile oriunde în regiune. Activitățile financiare s-au extins nu doar în sânul meccanilor, ci deopotrivă la figurile reprezentative pentru triburile din afara orașului.

În Mecca s-a pus problema înființării unei instituții care să vegheze la aplicarea tratatelor sau înțelegerilor comerciale. Astfel, Senatul sau Consiliul Suprem (Dar al-Nadua), în ciuda autorității morale cu care era înzestrat, a fost implicat în chestiuni de planificare și îndrumare comercială a comunității, fiind și beneficiarul profiturilor obținute din expertizele făcute.

Dar al-Nadua era punctul de plecare pentru caravanele din Mecca. Toate taxele comerciale erau colectate prin intermediul unui birou deschis în acest scop. De asemenea, în magazinele meccane, pe lângă cărțile pentru contabili, se găseau atât instrumente pentru măsurarea și verificarea plăților în orice tip de tranzacție, cât și cântare pentru bunuri.

Monedele aflate în circulație pe piață nu erau numeroase, fiind completate cu metale prețioase, lingouri de aur și argint și praf de aur (tibr). În această situație, instrumentele de măsurare puteau să determine valoarea. În cazurile mai complexe sau delicate se putea apela la serviciile unui cantaragiu expert (uazzan).

Capitalul meccan se bucura de o viteză ridicată de circulație, oamenii de afaceri beneficiind de resurse nelimitate în activitățile de creditare. Agenții comerciali, asemenea marii majorități a populației, trăiau din credit sau împrumuturi, în acest timp practicându-se pe scară largă contractul tip mudaraba. Era vorba de un parteneriat în care se investea o anumită sumă (capital). Ca urmare a flexibilității acestei forme de asocieri, oricine putea să participe, inclusiv săracii, și să contribuie cu oricât, chiar și cu o jumătate de dinar (un nashsh), însă partea leului revenea unui grup restrâns de antreprenori.

1. În afară de Mecca, 'Ukaz era un alt centru comercial situat între Mecca și al-Ta'if, care găzduia, deopotrivă, întâlniri de afaceri și științifice