Dar al-Nadua și capitalul meccan

După spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.¹ Astfel, ei au obținut supremația în fața târgului de la Ta'if, un alt important centru comercial și financiar.

În acea perioadă locuitorii Meccăi erau caracterizați printr-o anume naturalețe arabă în conduită, dar și în capacitatea de a asimila o cantitate apreciabilă de cunoștințe în urma contactelor cu ceilalți membri ai triburilor arabe, cu romanii, sasanizii și abisinienii, în special în materie comercială și de relații diplomatice.

Printre cei mai influenți meccani putem găsi oameni de afaceri cu fler speculativ, buni manipulatori ai creditului, în special al împrumuturilor cu dobândă, într-o permanentă căutare de afaceri profitabile oriunde în regiune. Activitățile financiare s-au extins nu doar în sânul meccanilor, ci deopotrivă la figurile reprezentative pentru triburile din afara orașului.

În Mecca s-a pus problema înființării unei instituții care să vegheze la aplicarea tratatelor sau înțelegerilor comerciale. Astfel, Senatul sau Consiliul Suprem (Dar al-Nadua), în ciuda autorității morale cu care era înzestrat, a fost implicat în chestiuni de planificare și îndrumare comercială a comunității, fiind și beneficiarul profiturilor obținute din expertizele făcute.

Dar al-Nadua era punctul de plecare pentru caravanele din Mecca. Toate taxele comerciale erau colectate prin intermediul unui birou deschis în acest scop. De asemenea, în magazinele meccane, pe lângă cărțile pentru contabili, se găseau atât instrumente pentru măsurarea și verificarea plăților în orice tip de tranzacție, cât și cântare pentru bunuri.

Monedele aflate în circulație pe piață nu erau numeroase, fiind completate cu metale prețioase, lingouri de aur și argint și praf de aur (tibr). În această situație, instrumentele de măsurare puteau să determine valoarea. În cazurile mai complexe sau delicate se putea apela la serviciile unui cantaragiu expert (uazzan).

Capitalul meccan se bucura de o viteză ridicată de circulație, oamenii de afaceri beneficiind de resurse nelimitate în activitățile de creditare. Agenții comerciali, asemenea marii majorități a populației, trăiau din credit sau împrumuturi, în acest timp practicându-se pe scară largă contractul tip mudaraba. Era vorba de un parteneriat în care se investea o anumită sumă (capital). Ca urmare a flexibilității acestei forme de asocieri, oricine putea să participe, inclusiv săracii, și să contribuie cu oricât, chiar și cu o jumătate de dinar (un nashsh), însă partea leului revenea unui grup restrâns de antreprenori.

1. În afară de Mecca, 'Ukaz era un alt centru comercial situat între Mecca și al-Ta'if, care găzduia, deopotrivă, întâlniri de afaceri și științifice

Importanta strategica a Meccai

În sprijinul acestei idei putem afirma că Mecca era, totuși, cea mai potrivită locație din regiune a unui viitor centru comercial internațional. Un alt factor care a favorizat acest statut este cel conferit de caracterul său sacru (haram). Existența unui loc unde oamenii puteau să intre fără a se mai teme de ceva a transformat Mecca întrun spațiu atât religios, cât și comercial cu secole înainte de manifestarea Islamului. Mecca și sanctuarul sfânt (Kaaba) i-au atras pe arabii din aproape toate triburile, transformându-i în mulțimi de pelerini, un adevărat spectacol care a sporit importanța regiunii, inclusiv prosperitatea sa materială. Această poziționare i-a determinat pe mulți arabi care nu aparțineau tribului quraiș să vină la Mecca organizați sub forma confederațiilor (hulafa), unele implicate chiar în afaceri. Acest nou concept organizațional a permis caravanelor meccane sa străbată noi teritorii, să exploreze noi piețe de desfacere și să-i asigure pe negustorii meccani în acele zone în care convențiile de neagresiune nu aveau aplicabilitate. Pe lângă toate acestea, o nouă formă de protecție (giuar) a apropiat triburile vecine de populația meccană, transformând Mecca acelor timpuri întrun teritoriu neutru. Comerțul orașului, cum era firesc, a rămas legat de ritualurile religioase, în special de Pelerinaj. Astfel, în lunile sacre multe caravane încărcate cu mărfuri au mărșăluit spre Mecca, locul liberului acces la diferite piețe.

De asemenea, localizarea geografică a favorizat Mecca, amplasând-o întro poziție strategică de invidiat, în apropierea uneia din cele mai importante căi comerciale (1) : la intersecția Asiei și Africii, acolo unde și-au dat mâna rutele care veneau dinspre Irakul sasanid și Persia, prin Hira și al-Ubulla, sau dinspre Orientul Îndepărtat, prin China, continuând spre Abisinia (Etiopia) și Somalia, iar de aici înspre Africa. Siria bizantină și Transiordania, in partea nordică, comunicau cu Yemenul sau Arabia meridională și mai departe cu Oceanul Indian, dar și cu Marea Roșie, Egiptul, Marea Mediterană și Europa tot prin regiunea unde era situată Mecca (2).

Cu toate acestea, conform lui Bulliet, singurul motiv viabil pentru care Mecca a devenit un centru comercial înfloritor, a fost manifestarea capacității sale de a aduce sub control comerțul internațional, nu poziționarea strategică în Peninsula Arabă.

1. P.K. Hitti, Istoria arabilor, Londra, 1985, p.6

2. Bernard Lewis, Arabii de-a lungul istoriei, Londra, 1984, p.21