Sistemul mostenirii

Spunem ca avem de-a face cu situatia unei mosteniri atunci cand o persoana aflata inca in viata obtine dreptul legal asupra averii defunctului. Exista mai multe forme ale sale, acolo unde institutia averii private este recunoscuta ca baza a sistemului social si economic. In prezent, atat aceste forme, cat si legile care le guverneaza difera in functie de idealurile pe care le are una sau alta dintre societati. In ceea ce priveste Islamul, cadrul legislativ se fundamenteaza pe cinci consideratii principale :

1- Sa nu permita concentrarea bogatiei in mainile a doar catorva persoane, ci ea sa fie redistribuita societatii.

2- Sa respecte atat dreptul proprietatii individuale, cat si pe cel al averii obtinute prin mijloace cinstite.

3- Sa formeze constiinta ca oamenii, de fapt, nu sunt stapanii absoluti ai averii obtinute, ci doar cei care o administreaza; prin urmare, ei nu sunt autorizati sa o dea altora dupa bunul lor plac.

4- Sa consolideze sistemul familial, elementul de baza al societatii islamice.

5- Sa stimuleze munca si activitatile economice.

In perioada preislamica si chiar in unele dintre societatile moderne, sistemul mostenirii are foarte multe lipsuri, acestea putand sa fie concluzionate astfel :

• Femeile erau complet omise din procesul mostenirii; ele sunt, mai degraba, o parte din averea defunctului, din acest moment, nemaipunandu-se problema drepturilor de mostenire.
• In Peninsula Arabiei preislamica, existau societati tribale, in care nu doar femeile erau lipsite de dreptul la mostenire, ci si bolnavii ori copiii minori. In acele vremuri domnea principiul conform caruia „singurul care este indreptatit sa mosteneasca ceva este acela care stia sa manuiasca taisul sabiei.”
• Apoi, in anumite societati, puteam zari acel aspect legislativ care tinea cont de prima nastere, sistem care inca se mai practica in anumite parti ale lumii, si conform caruia doar cel mai mare dintre copii mosteneau intreaga avere a tatalui sau, in cel mai rau caz, avea prima optiune.

Islamul a reformat aceste sisteme, sinteza noutatilor fiind urmatoarea :

• a definit in termeni foarte clari cota-parte la care are dreptul fiecare mostenitor si a stabilit limitele in interiorul carora proprietarul poate sa dispuna de drepturile sale dupa bunul plac sau propriile capricii.
• a ridicat conditia femeii, tratata anterior ca un sclav, si a facut-o coproprietara alaturi de barbat; prin aceasta masura, nu doar ca i-a redat demnitatea, ci chiar i-a instituit drepturile sale sociale si economice.
• a impus regulile prin care concentrarea bogatiei sa fie sortita esecului, dispunand redistribuirea echitabila a ei in societate, unui numar mare de persoane.
• a insemnat sfarsitul dreptului primului nascut si a pus la dispozitie o baza corecta de plecare in procesul redistribuirii averii defunctului.

Acestea sunt doar cateva trasaturi specifice sistemului islamic de mostenire. In momentul in care s-au stabilit regulile de distribuire a bunurilor defunctului, primul principiu de care s-a tinut cont a fost cel conform caruia atat bunurile imobile, cat si cele mobile, vor face obiectul redistribuirii, dupa ce in prealabil sunt indeplinite urmatoarele conditii :

- efectuarea cheltuielilor funerare;

- achitarea oricarei datorii pe care o avea persoana decedata;

- executarea testamentara cu pana la 1/3 din totalul activelor, daca este cazul. Este bine sa reamintim ca zestrea (mahr) sotiei, in caz ca nu a fost achitata, trebuie inclusa la datorii. Mai mult decat atat, nu este legal sa fie intocmit un testament in favoarea unei anumite persoane cu drept la mostenire.

In acest mod, drepturile tuturor partilor sunt garantate. In semn de omagiu si onoare pentru cel decedat, au prioritate cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa; pe langa acestea, drepturile celorlalti nu vor fi soldate odată cu disparitia defunctului, ci ele vor fi redistribuite fara nicio preferinta.