Coranul și viața comercială a musulmanilor (3)

În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie¹ și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :

 "Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah" (62 : 10)

De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă² și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :

"Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Zia de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic : Și negustoria e ca și camăta, în vreme ce Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte și lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.

Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos !" (2 : 275-276)³

Iar în alte versete citim :

"O, voi, cei care credeți ! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteți credincioși !

Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !"⁴ (2 : 278-279)

Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație⁵. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc⁶, mita⁷, consumarea averii altuia pe nedrept⁸. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri⁹, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca¹⁰, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.

----------

1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.

2. Coran 4 : 29

3. Coran 3 : 130

4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : "Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja." Și atunci s-a pogorât versetul.

5. Coran 2 : 168

6. Coran 5 : 90, 2 : 219

7. Coran 2 : 188

8. Coran 4 : 29

9. Coran 62 : 9-11

10. Coran 2 : 198

 

Coranul și viața comercială a musulmanilor (2)

În această perioadă, Nobilul Coran, de asemenea, ne reamintește că, deși arabii, în special quraișii, duceau o viață nomadă, ei desfășurau activități comerciale. Astfel, iarna și vara caravanele quraișilor se deplasau la intervale regulate în regiunile sudice și nordice, dând naștere celei mai prolifice îndeletniciri meccane, civilizatoare și unificatoare, în același timp. În capitolul Quraiș, putem citi :

"Pentru obiceiul¹ [neamului] Quraiș,

Obiceiul lor pentru călătoria de iarnă și cea de vară²,

Sa-L adore ei pe Stăpânul acestei Case,

Care-i hrănește, păzindu-i de foame și-i ferește pe ei de spaimă !" (106 : 1-4)

Practica utilizării unor false unități de cântărire și măsurare, precum și de schimb monetar, este un alt domeniu condamnat în Nobilul Coran. Aceasta ne demonstrează că arabii sau alte nații desfășurau zilnic afaceri condamnabile, o asemenea incriminare indicând că tuturor musulmanilor le este interzisă implicarea în orice tip de tranzacție ilegală. Următoarele versete meccane referitoare la acest subiect se doresc a fi o atenționare deopotrivă a musulmanilor și celor care nu sunt musulmani. În capitolul intitulat al-Mutaffifun ("Celor care înșeală la măsură"), Nobilul Coran utilizează cuvinte încărcate de semnificație împotriva celor care sunt lipsiți de etica comerciantului :

"Vai acelora care înșală la măsură³,

Aceia care, dacă li se măsoară de către [alți] oameni, voiesc măsură întreagă,

Însă atunci când ei măsoară și cântăresc, dau mai puțin !

Oare nu cred aceia că ei vor fi înviați

Întro Zi mare,

O Zi în care oamenii vor sta înaintea Stăpânului lumilor ?"⁴ (83 : 1-6)

 Camăta (riba) a fost interzisă de la bun început, în perioada meccană, prin versetul :

"Ceea ce voi dați cu camătă pentru ca să se mărească pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, însă aceia care oferă Dania [Az-Zakat], dorind Fața lui Allah, aceia vor avea îndoit" (30 : 39)

----------

1. Pentru convențiile lor de asigurare a călătoriilor, ori pentru tratatele încheiate cu țările vecine și căpeteniile triburilor, a se vedea capitolul 1.

2. Caravanele lor călătoreau iarna spre partea sudică și Yemen, iar vara se îndreptau spre nord și Siria. Conform lui Hitti, Istoria arabilor, Londra, 1985, p.30, în aceste călătorii quraișii au căpătat experiență de drum, devenind buni negustori și îmbogățindu-și zestrea de cunoaștere a lumii și artelor. De asemenea, limba pe care o vorbeau s-a transformat întrun mediu sofisticat de exprimare literară.

3. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.777 : "Motivul revelării : S-a relatat că ibn Abbas a zis : Când a venit Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) la Medina, negustorii din acest oraș erau dintre cei care înșelau cumplit la măsură. Allah Preaputernicul și Preaînaltul a revelat atunci Vai acelora care înșală la măsură și după aceea au măsurat ei cu dreptate".

4. A se vedea și 6 : 152, 7 : 85, 11 : 84-85, 17 : 35, 26 : 181-182.

Coranul și viața comercială a musulmanilor

În ciuda climatului prosper care caracteriza Mecca, în paralel cu progresul comercial, societatea era măcinată de practici injuste în toate sferele sale, începând cu viața socială, politică și terminând cu cea economică și comercială. Legat de comerț putem spune că nu climatul deșertic și viața nomadă sunt constante ale Coranului, cât abordarea complexității sistemului financiar și comercial, a evoluției sale sofisticate. Iar acest lucru este subliniat în Coran de numărul termenilor comerciali utilizați pentru definirea principiilor și doctrinelor specifice.¹ Acestea fiind spuse, Coranul devine o sursă de bază pentru teoria și practica comercială din Mecca și Medina, atât în perioada profeției, cât și în cea care a urmat.

Perioada profeției lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a durat peste douăzeci și trei de ani, dintre care primii treisprezece, în Mecca, iar următorii zece, în Medina. În timpul perioadei meccane, el a recitat diferite versete coranice (ayat) cu ocazia feluritelor întâlniri locale sau la vremea rugăciunilor la care a participat. Aceste versete i-au fost revelate de către Allah Preaînaltul într-un anume context sau situație. Unele versete referitoare la vânzare (bay') sau negoț (tijara) au fost, de asemenea, revelate în această perioadă meccană, majoritatea constituind, mai degrabă, aria de aplicabilitate a normativului etico-dogmatic, decât porunci legislative privind permisiunea sau interzicerea unor tranzacții anume.

Capitolele (surele) meccane ale Coranului sunt o dovadă vie a faptului că, încă de la bun început, Islamul a fost deschis activităților comerciale și de negoț. De exemplu, unul dintre versetele capitolului an-Naba', unul dintre primele capitole meccane, îi îndeamnă pe musulmani să folosească lumina zilei pentru desfășurarea activităților productive :

"Și am făcut ziua pentru agonisirea hranei" (78 : 11)

Asemănătoare sunt și versetele 10 : 67, 14 : 33, 16 : 12, 17 : 12, 25 : 47, 27 : 86, 28 : 73, 30 : 23, 36 : 37, 40 : 61, 73 : 7, versete despre care s-a relatat că au fost revelate în Mecca. Alături de ele există și altele care demonstrează, de exemplu, că pescuitul, ca mijloc de trai, reprezintă un dar al omenirii oferit de Bunul Allah :

"Allah este Acela care v-a supus vouă marea, ca să plutească vasele pe ea, la porunca Sa, și pentru ca voi să umblați în căutarea harului Său. Poate că voi veți fi mulțumitori !" (45 : 12)

Asemănătoare sunt și versetele 10 : 22, 14 : 32, 16 : 14, 17 : 66, 23 : 22, 26 : 119, 30 : 46, 31 : 31, 35 : 12, 36 : 41, 37 : 140, 40 : 80, 43 : 12.

Mai departe, într-un verset meccan al capitolului al-Mulk Allah Preaînaltul ne spune că ne-a făcut pământul supus pentru a-l cutreiera și a ne bucura de ceea ce ne oferă :

"El este Cel care v-a făcut pământul supus. Deci străbateți întinderile sale. Și mâncați din înzestrarea Lui. Și la El este învierea." (67 : 15)