Rezidentii si nerezidentii

Impozitul pe veniturile nerezidentilor, in special al persoanelor de religie islamica care desfasoara activitati comerciale pe teritoriul tarii noastre este o problema importanta, care solicita o abordare analitica speciala.

Pe de o parte, veniturile acestor persoane sunt impuse printr-un titlu special dedicat de catre Codul fiscal romanesc (C.F.), pe de alta parte, in activitatea pe care o desfasoara, ca de altfel in orice fac in viata, musulmanii trebuie sa respecte normele, cerintele islamice.

In Islam, toate aspectele vietii formeaza un tot unitar. Prin urmare, bunele maniere sunt obligatorii in toate segmentele vietii de zi cu zi, inclusiv in business. Musulmanul trebuie sa fie ingaduitor atunci cand vinde, cumpara sau cand solicita plata unei datorii.

Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

„Daca vinzi, trebuie sa pastrezi unitatea de masura, iar daca vrei sa cumperi - trebuie sa ceri vanzatorului sa faca acelasi lucru.”

Asftel, Islamul pune accent pe precizie si justete : tu iti iei dreptul tau si eu pe al meu. Aceasta inseamna si ca musulmanul trebuie sa lucreze cu forme legale si sa plateasca impozitele catre stat, sa-si plateasca corect angajatii, sa-si organizeze contabilitatea etc.

Nerezidentul este :

- orice persoana juridica straina (ex. : o firma din Istanbul care a fost infiintata conform legislatiei din Turcia, nu conform celei romanesti sau o firma egipteana care a fost infiintata conform legislatiei din Romania, dar care isi exercita conducerea efectiva din Cairo, Egipt)

- orice persoana fizica nerezidenta (ex. : un cetatean sirian cu domiciliul in Siria, ale carui interese vitale nu sunt amplasate in Romania, ci in tara natala, dar care a fost prezent pe piata muncii de la noi din tara in perioada 16.01-24.04.2011, respectiv 02.05-11.06.2011; daca va fi prezent pe campul muncii de la noi pana la 31.12.2011, atunci cetateanul sirian devine persoana fizica rezidenta; de asemenea, daca incepand cu data de 07.04.2014 isi va stabili domiciliul in Romania, va deveni persoana fizica rezidenta)

- orice alte entitati straine,

Tot nerezident este si organismul de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) care :

- nu are personalitate juridica si

- nu este inregistrat in Romania, potrivit legii.

Persoana fizica rezidenta este orice persoana fizica ce indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) are domiciliul in Romania;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in Romania;

c) este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat;

d) este cetatean roman care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain.

Prin excepţie de la prevederile lit. a) - d), nu este persoana fizica rezidenta :

- un cetatean strain cu statut diplomatic sau consular in Romania (ex.: ambasadorii statelor arabe, consulii, secretarii acestor ambasade etc.)

- un cetatean strain care este functionar ori angajat al unui organism international si interguvernamental inregistrat in Romania,

- un cetatean strain care este functionar sau angajat al unui stat strain in Romania si

- membrii familiilor acestora.

Viata comerciala in Medina preislamica

Principala menire a corpusului comercial islamic nu este aceea de a crea un nou sistem ci de a-l reevalua, în sensul reconfirmării totale sau parțiale, pe cel anterior, preislamic, din perspectiva instituției obligațiilor contractuale. De asemenea, corpusul a modificat și completat acele sensuri și practici existente in timpul vieții Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) sau care au apărut în perioada cuceririlor musulmane și după aceea, cu scopul de a conferi valabilitate și de a așeza pe picior de egalitate ambele părți implicate contractual, în consens cu principiile islamice.

Acest capitol își propune să aducă în discuție acele trăsături ale vieții comerciale din Arabia¹ care au cea mai mare importanță pentru buna înțelegere a practicii comerciale autohtone sau împrumutate, în demersul nostru aplecându-ne în mod special asupra Meccăi și Medinei secolelor VI-VII.

Cu toate că Mecca și Medina erau două oaze în deșert, înconjurate de stepe, au întreținut relații economice cu triburile nomade. Locuitorii acestor două orașe descindeau din nomazii care încă păstrau obiceiurile strămoșești, motiv suficient ca o scurtă analiză a vieții deșertului să ne fie utilă.

Viața nomadă a arabilor înainte de apariția Islamului depindea întro mare măsură de creșterea cămilelor. Pământurile aride în majoritatea zonelor, cu precădere în anotimpul călduros, le impunea o viață migratoare, nomazii fiind dependenți de apa din oaze, atât pentru propriul consum, cât și pentru cel al propriilor animale. Ei consumau rareori lapte, curmale, carne și cereale. Comercianții și agricultorii iși asigurau protecția turmelor și a gospodăriilor, precum și securitatea caravanelor în fața tâlhăriilor frecvente plătind unul dintre triburile deșertice. Asemenea practici nu erau considerate reprobabile, cu sumele încasate tribul protector având ocazia să se bucure de unele dintre cele mai prețioase mărfuri importate.

Principala recoltă a oazelor erau curmalele, iar cerealele se cultivau în special în zonele montane, cum era Ta’if. Yatribul (denumit de Ptolemeu și de Ștefan Bizantinul, Jatrippa, iar de inscripțiile sabeene, Ytrb), cunoscut mai târziu, in timpul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) ca Medina era un oraș prosper care practica o agricultură intensivă întrun număr mare de oaze, distingându-se ca un important centru agricol. În acea perioadă în Kaibar trăiau mai multe colonii evreiești care se ocupau cu agricultura. În orice caz, în Medina comunitățile creștine² și evreiești dădeau suflul comercial al orașului. Unele dintre ele se îndeletniceau cu meșteșugăria, după toate probabilitățile mediniții trimițându-și caravanele în diferite țări din nord pentru a face comerț atât cu produse alimentare, cât și cu produse de larg consum, precum parfumul, hainele, cosmeticele și vinul. De asemenea, desfășurau și activități de creditare a oamenilor de afaceri străini, cărora le pecepea dobândă. Pe de altă parte, Yemenul sau Arabia Felix era o regiune agricolă cu pământuri fertile, unde digurile și irigațiile erau utilizate din cele mai vechi timpuri, presupunându-se a fi căminul popoarelor semite.

NOTE

1. Aici Arabia include Hijaz, Najd, Șam (Siria), Irak, Yemen (al-Yaman), precum și regiunile învecinate.

2. Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului (Oxford, 1987), p.140.