miercuri, 10 februarie 2010

Cine distribuie zakatul ?


In vremea profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) existau persoane special imputernicite care colectau zakat-ul. Dupa aceea, el il distribuia oamenilor nevoiasi. Dupa moartea sa, primii doi califi drept-calauziti, Abu Bakr si 'Umar (Allah sa fie multumit de ei !) au procedat similar, nefacandu-se nicio distinctie intre averea vizibila (ex. : plantatii, fructe, animale etc) si cea mai putin vizibila publicului (ex. : aur, argint, bunurile comercializate etc.) Odata cu instalarea celui de-al treilea calif drept-calauzit, 'Uthman (Allah sa fie multumit de el !), practica a fost urmata pana la un punct. Observand, insa, ca bogatia mai putin vizibila a luat amploare in comunitatea musulmanilor, ea producand chiar discutii si unele necazuri detinatorului, a decis ca responsabilitatea platii zakat-ului in acest caz sa revina fiecarei persoane. Astfel, juristii au cazut de acord ca responsabilitatea achitarii sale, in special cand discutam de acea parte a averii mai putin vizibile, sa revina detinatorilor insisi. As-Sa’ib ibn Yazid a relatat : "Odinioara l-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunand : Aceasta este luna zakatului vostru. Daca, insa, printre voi exista cineva care inca este datornic, acela sa nu plateasca astfel incat sa-si poata achita debitul. Ulterior, puteti sa platiti zakatul." Al-Baihaqi l-a transmis cu un lant puternic de relatatori (sahih).

An-Nawawi a spus ca unii invatati sunt de acord cu aceasta practica.

Este preferabil pentru detinatorul averii sa distribuie el insusi zakat-ul pe averea detinuta sau sa-l lase pe conducatorul lui sa o faca ?

Asupra acestui subiect exista mai multe opinii. Cei care prefera scoala de jurisprudenta a imamului Shaf'iyy opteaza ca distributia sa se faca prin intermediul guvernului, mai ales daca este o institutie corecta. Conform scolii imamului Hanbal este preferabil ca platitorul zakat-ului sa-l distribuie el insusi, chiar daca are posibilitatea ca el sa fie centralizat la nivelul institutiei care conduce respectiva comunitate islamica. Pe de alta parte, scolile malikita si hanefita sustin ca daca ne aflam in fata unei averi vizibile, atunci liderul comunitatii, impreuna cu agentii sai sunt autorizati sa solicite si sa colecteze zakat-ul. Opinia scolilor shaf'iyyite si hanbalite fata de averea vizibila este similara celei aplicabile averii mai putin vizibile.

Conform juristilor contemporani, din moment ce majoritatea statelor cu populatie majoritar musulmana nu se bucura de un guvern islamic in adevaratul sens al cuvantului, ci de conduceri aflate sub influenta marilor puteri occidentale, subjugandu-si propriul popor, nu este permisa plata zakat-ului catre aceste institutii corupte.

Acesta este cadrul legislativ islamic care reglementeaza distribuirea zakat-ului si este oglindit ca atare in cartea "Fiqh us-Sunnah", autor As-Sayyid Sabiq.

Dupa cum se observa, nu este unul unitar. De asemenea, flexibilitatea a devenit o alta trasatura a sa. Iar rezultatul aplicarii sale difera. Exista institutii islamice, organizatii caritabile la care musulmanii apeleaza. Acestea se bucura de o buna reputatie, colaborand cu si fiind recunoscute de guvernele statelor respective, implicandu-se activ in viata comunitatii, astfel castigand increderea oamenilor.

Dobanda (riba) in perioada preislamica

Conform parerii unanime a invatatilor musulmani, versetele coranice la acest tip de dobanda se refera. Motiv pentru care consider ca este binevenit un studiu al sau, fie el chiar succint.

Astfel, au au existat trei definitii istorice ale dobanzii in perioada preislamica (
Riba Al-Jahiliyyah) :

a) definitia specifica savantilor care au trait in primele doua secole hijri, printre care imam Malik (in lucrarea sa Muwatta), imam Shafi'i, Ibn Jarrir al-Tabari (in Tafsir), Qatadah si inca.



Acestia au pus accentul in definitie pe surplusul obtinut de creditor ca urmare a incapacitatii debitorului de a-si achita la scadenta imprumutul (situatie intalnita adesea la oamenii saraci); in acest caz creditorul amana incasarea, in schimb dubland sau chiar tripland suma imprumutata. In zilele noastre aceasta abordare poate conduce chiar la incapacitatea de plata a debitorului, insa in perioada preislamica nu exista aceasta grija, cel sarac impreuna cu familia sa fiind nevoiti sa munceasca ani intregi pentru a-si achita datoria, la nevoie fiind chiar transformati in sclavi.

b) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al IV-lea h, printre care imam Abu Bakr al-Jassas (in lucrarea sa Ahkam al Quraan). Acestia au mutat accentul definitiei din sfera surplusului la iesire, focalizandu-se pe suma imprumutata initial. Astfel, ei au preferat sa nu mai analizeze ce se intampla la scadenta cu imprumutul, cum facusera inaintasii lor piosi.

c) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al VI-lea h, printre care imam Fakhr, si care au incercat sa combine primele doua tipuri de definitii.

duminică, 7 februarie 2010

Argumentele coranice ale interzicerii dobanzii

Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.

Termenul de "dobanda" este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice "dobanda" inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.

Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.



"Cei care mananca din riba nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : Si negustoria e ca si riba, in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit riba. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic. Allah nimiceste riba si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos !" (cap. al-baqara 2 : 275-276)

"O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de riba ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi ! Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin riba]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti. Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti !" (cap. al-baqara 2 : 278-280)

"O, voi cei care credeti, nu luati riba inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi !" (cap. 'al-'imran 3 : 130)

Interzicerea dobanzii (riba) prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.

Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral : "Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit." (cap. ar-rum 30 : 39) In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.

In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :

"Si din pricina luarii de catre ei a cametei - macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa." (cap. an-nisa' 4 : 161)

Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.

In versetul 130 din capitolul 'al-'imran interzicerea dobanzii este clar stipulata : "O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi !"

Intrun final, versetul 275 din al-baqara, redat anterior, anunta accentuat interzicerea sa.

Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale. [punct de vedere exprimat de M.H.Zahedi Vafa, decan al Facultatii de Studii Islamice si Economice din Teheran, in lucrarea "Riba versus profit in economia de piata"]
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Snow Effect