vineri, 29 iulie 2011

Drumul caravanelor. Micii negustori meccani.

Caravanele meccane, străbătând Hijazul, intrau pe teritoriul bizantin prin cornul Golfului Aqaba, la Ayla, punctul terminus al itinerariului care conducea dinspre Marea Roșie înspre Palestina și Azri'at. Cele care își continuau drumul spre Gaza, orașul-port din sudul Palestinei, transportau mărfuri în alte orașe mediteraneene, unele încheindu-și călătoria în Busra (Siria). În acest oraș caravanele meccane își prezentau bunurile celor interesați, special împuterniciți de către stat. Toate aceste orașe constituiau principala piață de desfacere a bunurilor meccane.

Astfel, este lesne de socotit că în mâinile oamenilor de afaceri meccani se acumulau sume consistente, ei posedând o înclinație naturală în această direcție. În acea perioadă, în general arabii desfășurau activități de import, cu precădere din Imperiul Roman, preferând Ankara sau Anatolid. Ei reveneau în Mecca doar mărfuri de valoare. Referitor la balanța comercială, ea a înclinat întotdeauna substanțial în favoarea Imperiului Roman. În mod obișnuit caravanele meccane erau mari, numărul cămilelor putându-se apropia chiar de 2 500 de capete, iar cel al negustorilor, călăuzelor și paznicilor varia între 100 și 300 sau chiar mai mult. Aceste cifre ne fac să înțelegem mai bine poziția financiară și locul pe care îl ocupau Mecca și meccanii pe harta comercială.

Pe lângă finanțiștii de renume și bancherii bogați, opulenți care preferau riscul în afacerile complexe și specula pe scară largă întâlnim și micii meseriași, samsarii și negustorii, adevărați târgoveți ai Meccăi. De asemenea, existau și unele industrii mai mari sau mai mici, precum cea a prelucrării fierului, lemnului etc.

joi, 21 iulie 2011

Produsele comerciale preislamice

Pe lângă acestea, activitățile speculative erau omniprezente : ratele de schimb, mărfurile ofertate ale caravanelor, randamentul agricol și animalier, precum și aprovizionarea orașului erau sufocate de acest flagel. Au fost înființate asociații fictive care vindeau în numele împrumuturilor contractate. Întotdeauna atât meccanii, cât și alții, luau mărfuri cu ei chiar și în timpul expedițiilor militare. De asemenea, femeile se implicau activ în afaceri, dintre ele distingându-se în acea perioadă Khadija bint Khuaylid, Asma bint Mukharriba (mama lui Abu Jahl) care comecializa parfum și Hind bint 'Utba, soția lui Abu Sufian, cea care și-a valorificat mărfurile în sudul Siriei. Majoritatea femeilor de afaceri investeau în comerțul cu caravanele.

Organizarea acestui tip de comerț a constituit subiectul unor interminabile discuții publice, atât în Mecca, cât și în suburbiile sale. Caravana specializată pe transportul bunurilor de larg consum se numea latima, iar cea care transporta hrană, rikab. Plecarea si revenirea lor reprezenta adevărate evenimente de interes public, astfel încât practic întreaga populație era implicată în comerțul cu caravanele. Acestea, în timpul deplasării țineau legătura permanentă cu metropola prin intermediul beduinilor specializați.

Aceste caravane se întorceau în Mecca cu băuturi alcoolice, piei și articole din piele, fructe, miere, legume și stafide din Ta'if, precum și lingouri de aur, argint și praf de aur (tibr) din Africa. Parfumul, mirodeniile rare, tămâia, îmbrăcămintea și medicamentele proveneau din sudul Peninsulei Arabice, India sau Africa. Pe lângă acestea, mătasea era adusă din China, postavul - din Aden, sclavii, muncitorii, soldații mercenari (abisinieni, al-ahabiș)1 și fildeșul - din Africa de Est, via Yemen2. Țările mediteraneene, Egiptul și Siria furnizau produsele de lux, precum lucrătura din bumbac, pânză sau mătase ori hainele domnești din purpură; armele, cerealele și uleiul erau achiziționate din Busra și de pe colinele (Șarat) Siriei. Prețul plătit pentru toate acestea era foarte ridicat, produsele însele fiind catalogate drept "produse de lux" în țările civilizate ale Estului sau Vestului. O parte dintre ele luau calea lumii greco-romane3.

Toate erau aduse întro stare intactă, fie că vorbim de piele, metal sau lemn parfumat și aceasta chiar în condițiile unor călătorii foarte lente. În condițiile acestea, precum și alocării unor sume doar închirierii animalelor, asigurării pazei, sculelor indispensabile, cadourilor și taxelor pentru conducătorii triburilor de pe drum4, erau create premisele obținerii unui profit maxim.


1. De Lacy O'Leary sublinia în Arabia, p.184, că aducerea acestora în posturi de pază demonstrează că meccanii erau prea implicați în afaceri, pierzându-și interesul pentru activitățile combative.

2. Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.79.

3. Pentru mai multe informații despre produsele care făceau obiectul comerțului arab a se consulta Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.12-108.

4. De Lacy O'Leary sublinia în Arabia, p.186-187, că majoritatea caravanelor care călătoreau spre Siria trebuiau să atingă anumite piețe dintr-o listă de orașe. Guvernarea bizantină, în schimb, îi obliga pe toți negustorii străini să treacă prin puncte special destinate supravegherii. Asemenea reguli aveau rolul, pe de o parte de a da asigurare perceperii taxelor pe toată gama de importuri, iar pe de altă parte de a realiza strict politicile monopoliste. Totodată, regulile ofereau informații despre străinii care soseau și plecau din imperiu, dar și despre cei suspectați de spionaj. În această direcție, chiar guvernarea bizantină întreținea un sistem sofisticat de spionaj în Persia și alte țări.

vineri, 15 iulie 2011

Circuitul monetar și rolul său în transformarea Meccăi întrun banking city

În Mecca au fost aduse monede bizantine din aur (denarius aureus), dirhami persani din argint, drahme grecești, sasanide și himiare.1 Deosebirile (diferențele) monetare erau stabilite de către personal calificat, ceea ce conducea la aplicarea unor etaloane distincte, respectiv lafluctuații ale ratelor de schimb. Bizantinii, sirienii și egiptenii erau popoare care aveau aurul drept etalon (ahl al-zahab), în timp ce babilonienii mizau pe argint (ahl al-uariq).

Pentru meccani primul reper comercializat a fost tocmai moneda, ei investind capitalul de care dispuneau în activitățile de organizare a unor caravane numeroase, în special a celor pentru Siria și Yemen. Ulterior Mecca a devenit un banking city, cu instituții și clienți pentru acest gen de tranzacții financiare. În acea perioadă erau practicate toate formele decamătă (riba), la cea mai ridicată rată, quraișii considerând-o nici mai mult, nici mai puțin decât o “formă legitimă de afaceri”,prin care capitalul era avansatsub formă de împrumut. Acest tip de tranzacție este interzis și condamnat în Coran:

“Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (cap. Al-Baqara 2 : 276)

Din postura de centru bancar, Mecca a permis oamenilor de afaceri să efectueze plăți către multe zone sau țări îndepărtate. De asemenea, Mecca era un oraș care aplica sistemul de cliring în comerțul internațional, ceea ce a făcut ca afacerile să se bucure de multiple facilități, precum asigurarea bunurilor care tranzitau rutele periculoase.

Coridorul Mării Roșii dintre Ayla și Adulis, renumitul oraș-port abisinian (etiopian), era singurul concurent în acest domeniu. Cu toate acestea, odată cu declinul flotei comerciale bizantine, dublată de lipsa activității manifestată de negustorii abisinieni (etiopieni) ai nordului îndepărtat, coridorul Mării Roșii nu s-a dovedit a fi un real pericol pentru Mecca.

Cea mai mare parte a comerțului cu mărfuri de lux practicat de Imperiul Bizantin era, de asemenea, dependent de Mecca, în special în timpul luptelor cu Imperiul Persan (604-628). Cu toate acestea, s-a relatat că arabii din perioada preislamică desfășurau comerț maritim cu romanii.


1. Aceste monede, adesea uzate, gravate întro maniera mai degraba brută și având o formă și greutate diferite proveneau din cele mai variate monetării. Numai personalul calificat putea să stabilească cu exactitate standardele (valorile și tipurile) de circulație monetară.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Snow Effect