luni, 14 decembrie 2009

Munca in industrie si in diverse profesii


Musulmanii sunt incurajati sa devina competitivi atat in diferitele ramuri ale industriei, cat si in orice profesie benefica, care concura la dezvoltarea comunitatii. Mai mult, dezvoltarea unor aptitudini in acest sens reprezinta الواجب الكفائي‎, adica o obligatie a intregii comunitati de drept-credinciosi (ummah). Imamul Ghazzali a motivat astfel, in lucrarea sa intitulata "Cartea stiintei" :

Acele ramuri stiintifice a caror studiere este fard kifayah includ fiecare aspect indispensabil bunastarii acestei lumi.

Islamul a redat multor profesii marunte, privite de multe ori "de sus", prestigiul pe care il meritau. De exemplu, Moise (a.s.) a lucrat ca slujitor timp de opt ani pentru a obtine mana viitoarei sale sotii. De asemenea, profetul Muhammed (s.a.s.) a pazit oile vreme de mai multi ani.

Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a spus :

"Nu a existat niciun profet fara ca el sa fi fost mai intai pastor." Cineva l-a intrebat, "Nici macar tu, Mesager al lui Allah ?". El i-a raspuns, "Nici macar eu." .

Islamul pune accentul pe acele tipuri de munca numite halal, adica pe acele activitati care satisfac nevoile societatii si pentru care mijloacele folosite sunt conforme cu cerintele islamice.

duminică, 22 februarie 2009

Munca in agricultura

Allah Preainaltul descrie in Nobilul Coran procesele care au loc in natura si care stau la baza agriculturii : cum apa este trimisa pe pamant si cum ea strabate toate zonele, fertilizand terenurile si pregatindu-le pentru cultivare; cum vantul joaca si el un rol important in raspandirea semintelor si cum semanaturile se dezvolta.
"Iar pamantul l-a facut intins pentru vietati,
Pe el sunt fructe si palmieri cu ciorchini inveliti
Si granele cu paie si ierburile mirositoare.
Asadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tagaduiti ?" (surat Ar-Rahman 55 : 10-13)
Acest verset, alaturi de altele, demonstreaza suportul pentru munca agricola.

"Si Allah v-a facut voua pamantul ca un covor,
Pentru ca voi sa umblati pe el, pe carari largi !" (surat Nuh 71 : 19-20)

"Atunci sa cugete omul la hrana sa [ca sa vada cum a ajuns la el] ! ...
Noi am varsat apa din belsug,
Apoi am crapat pamantul, despicandu-l,
Si am facut sa creasca pe el grane,
Vita de vie si legume " (surat ’Abasa 80 : 24-28)

"Iar pamantul l-am intins Noi si am aruncat pe el muntii neclintiti si am lasat sa creasca de toate cu masura cumpanita.
Si v-am dat Noi voua pe el [pe pamant] cele de trebuinta pentru trai, ca si pentru aceia pe care voi nu-i hraniti.
Si nu sunt lucruri ale caror hambare sa nu se afle la Noi si pe care Noi sa nu le trimitem cu masura anumita.
Si Noi trimitem vanturile manoase si trimitem apa din cer pe care v-o dam de baut, insa voi nu o puteti strange." (surat Al-Hijr 15 : 19-22)

De asemenea, Al Qaradawi a mentionat si urmatoarea relatare in sprijinul acestei activitati :
Mesagerul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui !) a spus : „Nu exista niciunul dintre voi care sa planteze un copac sau care sa sadeasca o samanta si din care daca mananca un om sau un animal sa nu i se prescrie ca o fapta caritabila care va fi rasplatita.” (sahih Bukhari)

miercuri, 4 februarie 2009

Sistemul mostenirii

Spunem ca avem de-a face cu situatia unei mosteniri atunci cand o persoana aflata inca in viata obtine dreptul legal asupra averii defunctului. Exista mai multe forme ale sale, acolo unde institutia averii private este recunoscuta ca baza a sistemului social si economic. In prezent, atat aceste forme, cat si legile care le guverneaza difera in functie de idealurile pe care le are una sau alta dintre societati. In ceea ce priveste Islamul, cadrul legislativ se fundamenteaza pe cinci consideratii principale :

1- Sa nu permita concentrarea bogatiei in mainile a doar catorva persoane, ci ea sa fie redistribuita societatii.
2- Sa respecte atat dreptul proprietatii individuale, cat si pe cel al averii obtinute prin mijloace cinstite.
3- Sa formeze constiinta ca oamenii, de fapt, nu sunt stapanii absoluti ai averii obtinute, ci doar cei care o administreaza; prin urmare, ei nu sunt autorizati sa o dea altora dupa bunul lor plac.
4- Sa consolideze sistemul familial, elementul de baza al societatii islamice.
5- Sa stimuleze munca si activitatile economice.
In perioada preislamica si chiar in unele dintre societatile moderne, sistemul mostenirii are foarte multe lipsuri, acestea putand sa fie concluzionate astfel :

  • Femeile erau complet omise din procesul mostenirii; ele sunt, mai degraba, o parte din averea defunctului, din acest moment, nemaipunandu-se problema drepturilor de mostenire.
  • In Peninsula Arabiei preislamica, existau societati tribale, in care nu doar femeile erau lipsite de dreptul la mostenire, ci si bolnavii ori copiii minori. In acele vremuri domnea principiul conform caruia „singurul care este indreptatit sa mosteneasca ceva este acela care stia sa manuiasca taisul sabiei.”
  • Apoi, in anumite societati, puteam zari acel aspect legislativ care tinea cont de prima nastere, sistem care inca se mai practica in anumite parti ale lumii, si conform caruia doar cel mai mare dintre copii mosteneau intreaga avere a tatalui sau, in cel mai rau caz, avea prima optiune.
Islamul a reformat aceste sisteme, sinteza noutatilor fiind urmatoarea :

  • a definit in termeni foarte clari cota-parte la care are dreptul fiecare mostenitor si a stabilit limitele in interiorul carora proprietarul poate sa dispuna de drepturile sale dupa bunul plac sau propriile capricii.
  • a ridicat conditia femeii, tratata anterior ca un sclav, si a facut-o coproprietara alaturi de barbat; prin aceasta masura, nu doar ca i-a redat demnitatea, ci chiar i-a instituit drepturile sale sociale si economice.
  • a impus regulile prin care concentrarea bogatiei sa fie sortita esecului, dispunand redistribuirea echitabila a ei in societate, unui numar mare de persoane.
  • a insemnat sfarsitul dreptului primului nascut si a pus la dispozitie o baza corecta de plecare in procesul redistribuirii averii defunctului.

Acestea sunt doar cateva trasaturi specifice sistemului islamic de mostenire. In momentul in care s-au stabilit regulile de distribuire a bunurilor defunctului, primul principiu de care s-a tinut cont a fost cel conform caruia atat bunurile imobile, cat si cele mobile, vor face obiectul redistribuirii, dupa ce in prealabil sunt indeplinite urmatoarele conditii :

- efectuarea cheltuielilor funerare;
- achitarea oricarei datorii pe care o avea persoana decedata;
- executarea testamentara cu pana la 1/3 din totalul activelor, daca este cazul. Este bine sa reamintim ca zestrea (mahr) sotiei, in caz ca nu a fost achitata, trebuie inclusa la datorii. Mai mult decat atat, nu este legal sa fie intocmit un testament in favoarea unei anumite persoane cu drept la mostenire.

In acest mod, drepturile tuturor partilor sunt garantate. In semn de omagiu si onoare pentru cel decedat, au prioritate cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa; pe langa acestea, drepturile celorlalti nu vor fi soldate odată cu disparitia defunctului, ci ele vor fi redistribuite fara nicio preferinta.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Snow Effect