PRACTICI DESCURAJATE
Afacerile în moschee
Derularea
afacerilor în moschee este dezaprobată. S-a relatat că Profetul (Pacea și
binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :
"În clipa în care vedeți pe cineva
care vinde (sau cumpără) bunuri în moschee, să-l atenționați : Allah niciodată nu-ți va da câștig în afaceri."
Ridicarea vocii în piață
În perioada preislamică negustorii aveau obiceiul să facă
mult zgomot în piață cu scopul de a atrage clienți sau posibili cumpărători. Acest
zgomot putea să camufleze o conduită imorală. O asemenea abordare a fost
descurajată de Islam deoarece a provocat multe neplăceri, încurcături, haos și
indisciplină pe piețe.
Jurământul strâmb
Jurământul fals în timpul vânzării este dezaprobat, el
atrăgând pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea
lui Allah să fie asupra sa !) a spus :
"Jurământul strâmb [al
vânzătorului] este benefic comerțului [în sensul că-l poate determina pe
client să cumpere marfa], însă va
atrage pierderea binecuvântării lui Allah în privința câștigurilor."
Jurământul
fals este un păcat, chiar dacă tranzacția rămâne validă. Conform lui Mu'az ibn
Jabal dacă într-o tranzacție comercială se jură fals, avem de-a face cu un gest
păcătos, dar acea tranzacție rămâne validă.
Dintre
urmașii companionilor, numai Muhammed ibn Sirin a comentat cu privire la acest
aspect. Conform lui, dacă un negustor a licitat pentru unele bunuri, jurând că
nu le va cumpăra la un anume preț, și, totuși, o va face, atunci tranzacția
rămâne validă, însă bărbatul a păcătuit prin jurământul de fațadă. Aceasta
subliniază că jurământul practicat în tranzacțiile comerciale reprezintă un
păcat, legislația islamică dezaprobând asemenea atitudini.
Minciunile și viciile ascunse
Atât vânzătorul, cât și cumpărătorul trebuie să descrie
atât punctele forte, cât și pe cele slabe ale afacerii lor. Ascunderea viciilor
în timpul actului de comerț va atrage după sine pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul
(Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :
"… iar dacă ambele părți
[cumpărătorul și vânzătorul] spun adevărul despre defectele și calitățile [bunurilor], atunci vor avea afacerile binecuvântate, iar dacă
mint sau ascund ceva, ei vor fi lipsiți de binecuvântări în cele
intreprinse."
Se pare că din partea companionilor și a urmașilor acestora nu s-au
făcut comentarii pe marginea acestui normativ etic al tranzacțiilor islamice.
Înșelăciunea în afaceri (al-khilabah)
Anumite tipuri de înșelăciuni erau practicate în mod
obișnuit în perioada preislamică. Un exemplu este și vânzarea animalelor
nemulse o perioadă îndelungată de timp (bay'
al-musarrat wa'l-muhaffalat). Asemenea tranzacții au
fost interzise de Islam. Ca justificare avem relatarea conform căreia un bărbat
a mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și i
s-a plâns că mereu a fost înșelat la cumpărături. Profetul l-a sfătuit să solicite
întotdeauna când se află la piață :
"Fără
păcăleli și cu drept de restituire în trei [zile] de la cumpărare." De la această
întâmplare, în momentul când cumpăra bunuri, spunea : "Fără
ascunzișuri."
Legat de acest subiect, 'Abd Allah ibn Mas'ud a
subliniat că tuturor musulmanilor le-a fost interzis să-i înșele pe oameni în
afaceri (al-khilabah). Muhammed ibn
Sirin a apreciat că până și atunci când vânzătorul nu-i expune clientului
starea în care se găsesc două bunuri diferite
(cel
vândut și încă unul, cu caracteristici similare), ne găsim tot în situația de
înșelăciune.