Legislația preislamică și rolul său ulterior

Legislația unanim acceptată, specifică perioadei preislamice, constituie sursa unor termeni specifici ulteriori. Cu toate acestea, mai mulți termeni preislamici au trebuit să fie tratați de o maniera pozitivă, atât sub aspect istoric, cât și strict legislativ, astfel încât să devină operaționali în noul sistem legislativ islamic. 

Termenii de specialitate, arhaici la bază, adesea au fost supuși modificărilor care să le confere un sensuri bine delimitate. În cadrul acestui proces de transformare, unii termeni fie și-au pierdut sensul de bază, cum este și cazul strânsului mâinii pentru perfectarea unui contract de vânzare, gest denumit al-safqa, fie au fost desemnați ca unici pentru unul sau altul dintre cei obișnuiți până atunci, situație întâlnită și la garanția împotriva unor defecte specifice unei anumite categorii de bunuri (al-'uhda). Alt set de termeni se aplică unor cutume pe care legislația islamică nu le recunoaște pe deplin, precum contribuția obligatorie la piață (al-maks) din perioda preislamică și pe care legislația islamică o consideră ilegală, ori cazul donația cu clauza conform căreia obiectul devine proprietate a părții care supraviețuiește (al-ruqba).

De asemenea, este un fapt binecunoscut că arabii din perioada preislamică foloseau documente scrise. Ei erau foarte familiarizați cu această practică, cu precădere în relațiile pe care le întrețineau cu populația sedentară din jur. Această practică, se pare că a intrat în conștiința arabilor atât dinspre Irakul sasanid, cât și dinspre Siria bizantină. Oricum, numai câțiva termeni și practici au reușit să se impună dinspre sudul Peninsulei, cu civilizațiile sale distincte, spre nord. Cu toate acestea, se poate afirma că regula celor doi martori iși are rădăcinile întrun act juridic particular, derivat din civilizația părții sudice a Peninsulei.

Sacralitatea Meccăi. Legislația qatabanică.

Din poziția de centru al spiritualității, Mecca a atras invidia altor popoare, culminând cu invazia sa de către Abraha al-Habași al-Abram, înainte de nașterea profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). De asemenea, Mecca a devenit inviolabilă (haram) încă din timpul profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este menționat cu claritate în Nobilul Coran :

"În ea¹ sunt semne limpezi, [printre care] locul² unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranță ..." (3 : 97)

"Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru (haram) și sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiți ?" (29 : 67)

Conform unor exegeți, cel de-al doilea verset se referă în mod direct la Mecca, privită ca templu sau zonă sacră (haram) înainte de afirmarea Islamului. Completând, Qatada ibn Di'ama, al-Tabarani și alți învățați au arătat că și primul verset indică existența inviolabilului (haram) doar în Mecca, în perioada preislamică. Conform lui 'Abd Allah ibn 'Abbas, dar și majorității primilor cercetători, în perioada preislamică Mecca era atât o zonă sacră (haram), cât și un loc al păcii și securității, oricine intra în ea fiind în siguranță și protejat de orice atac sau crimă.

Aceste dovezi, susținute de versetele Nobilului Coran, dar și de o parte a primilor învățați, istorici și exegeți, contrazic orice argument adus pentru a sugera că Mecca era un loc comun al Peninsulei Arabe înainte de afirmarea Islamului.

Există și unele informații care demonstrează că, în Mecca preislamică, oamenii de afaceri impuseseră un anumit cod comercial, asemenea celui din Europa. Acest sistem legislativ includea unele reglementări în privința contractelor agricole, valabile atât pentru Mecca, cât și pentru Medina, dar și pentru alte zone. De asemenea, se făceau referiri la procedurile aplicabile împrumuturilor cu dobândă. Și totuși, la arabii preislamici, nu regăsim nimic din reglementarea dreptului de proprietate, contractele și obligațiile adiacente. După toate probabilitățile, ambele orașe, Mecca și Medina, dețineau un corp de legi care, cu posibile influențe străine, era superior celui pus în aplicare de beduini. Mai mult decât atât, în sudul Peninsulei Arabe s-au descoperit unele indicii care ne conduc la concluzia că legislația comercială era chiar impusă de către anticul regat Qataban.³ Ea purta, sugestiv, numele de "legislație qatabanică" (al-Qauanin al-Qatabaniyya), fiind redactată în mai multe dialecte qatabanice antice și reglementa comerțul și tranzacțiile specifice pieței, trasând drepturile guvernului în domeniu, inclusiv la distribuirea profitului. Toate acestea ne arată nivelul avansat pe care îl atinseseră în timp qatabanii.

1.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p123 : "În această Casă, prin care se are în vedere templul Ka'aba".

2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p123 : "Piatra pe care a stat în picioare Avraam, pentru a completa părțile superioare ale zidurilor templului Ka'aba. Această piatră se află și în momentul de față în apropiere de Ka'aba".

3.      Istoricii au denumit acest regat diferit, Kittibaina, Kattabaina, Kastabaneis, Catabanes sau Catabani, inscripțiile vorbind, însă, de Qataban. Regatul era situat la extremitatea sud-vestică a Peninsulei, unde se forma ingusta intrare în mare, cunoscută sub numele de Bab al-Mandab. Pentru detalii suplimentare despre acest regat, se poate studia O'Leary, Arabia, p.96-98.

P.Crone si criticile asupra statutului Meccai

Și totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse¹. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, 'Ukaz, Majjana și Dhu'l-Majaz. Mai mult, la acea dată Mecca nu constituia o zonă inviolabilă (haram), ori, chiar dacă era, quraișii nu o aveau în custodie. Autoarea a mai subliniat că, în perioada preislamică, solul Meccăi era neroditor, iar teritoriul său - slab amenajat pentru comerțul maritim și poziționat prea departe de cel terestru, executat cu caravanele, dinspre nord, în special din Siria, cum este arătat de majoritatea cercetătorilor. În ciuda acestor amendamente, comerțul meccan poate fi reanalizat întro alta lumină, ca desfășurându-se, în general, independent de Mecca, în afara granițelor sale.

Pentru a trage linie acestor argumente, putem spune că, fără urmă de îndoială, Mecca preislamică s-a dovedit a fi un spațiu important, care a atras mulți oameni, deopotrivă arabi și străini. Mai mult, Mecca devenise centrul spiritualității, prin pelerinaj, încă din vremea profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este arătat în Nobilul Coran :

"[Și adu-ți aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka'aba], [zicându-i] : Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau se prosternează ! 

Și cheamă-i pe oameni la Pelerinaj și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări." (2 : 26-27)

'Abd Allah ibn 'Abbas, Mujahid ibn Jabr, Sa'id ibn Jubayr și 'Ikrima ibn Khalid al-Mukhzumi au spus că versetele de mai sus demonstrează că pelerinii s-au îndreptat către Mecca încă din timpul lui Avraam. Conform lui Mujahid ibn Jabr și 'Ata' ibn Abi Raba, Mecca s-a dovedit a fi, deopotrivă, un loc dedicat atât activităților lumești, inclusiv afacerilor dintre arabi și străini, cât și celor spirituale, precum Pelerinajul, încă înainte de afirmarea Islamului și continuând după. Ei și-au sprijinit concluzia pe versetul :

"Pentru a vedea unele avantaje ale lor² [...]" (2 : 28)

'Abd Allah ibn 'Abbas și Sa'id ibn Jubayr au adăugat că acest verset indică faptul că pelerinii au venit la Mecca, în perioada preislamică și după aceea, nu doar pentru Pelerinaj, ci și pentru comerț.

1.      Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.168-199.

2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, București, Editura Islam, 2004, la nota de subsol de la pag. 445, explică următoarele : "Avantajele provenind din negoțul pe care-l fac și alte foloase în această viață și în Viața de Apoi."

Suprataxarea comerciantilor straini. Interzicerea politeistilor.

Cu excepția micuțului golf Șuaiba și a țărmului sterp din Jidda, localizat mai aproape de Mecca, în apropierea sa nu găsim niciun alt port maritim. În tot acest timp, comercianții străini, cu precădere cei care nu reușeau sa obțină protecția (al-jiuar) unui clan local sau a unei figuri reprezentative, erau impozitați. Astfel, în Mecca, pe lângă taxarea exporturilor, ei mai plăteau o taxă de ședere, zeciuiala și alte taxe și costuri suplimentare, printre care un gen de contribuție obligatorie la piață (maks) și taxa pentru trecerea granițelor, care permite accesul la piețele de desfacere, numită 'ușr. Achitarea acestor contribuții și taxe le permitea comercianților străini să intre, să călătorească ori să staționeze în oraș, precum și să traverseze regiunea cu bunurile deținute, să le comercializeze în interior sau să plece cu ele. Sistemul strict de taxare nu era altceva decât o măsură luată de către meccani pentru a compensa tratamentul injust la care ei înșiși erau supuși atunci când călătoreau pe pământuri străine.

Schimbarea majoră, totuși, a avut loc după ce a fost revelat în Nobilul Coran :

"O, voi cei care credeți ! Politeiștii sunt o murdărie ! Deci să nu se mai apropie de Moscheea cea Sfântă după acest an al lor. Iar de vă temeți voi de sărăcie, atunci Allah vă va îmbogăți - dacă va voi - prin harul Său, căci Allah este Atoateștiutor [și] Înțelept." (9 : 28)

Versetul de mai sus ne arată că, după cucerirea Meccăi de către musulmani, nemusulmanilor li s-a interzis accesul în oraș, comerțul în urbe devenind o afacere exclusivă a musulmanilor, asemenea sarcinii aprovizionării Meccăi. Ea putea să fie îndeplinită ca și până acum, de către nemusulmanii care locuiau în jurul orașului, sub rezerva achitării unei taxe de toleranță, cu rol de protecție, denumită jizya.