Cu excepția micuțului golf Șuaiba și a țărmului sterp
din Jidda, localizat mai aproape de Mecca, în apropierea sa nu găsim niciun alt
port maritim. În tot acest timp, comercianții străini, cu precădere cei care nu
reușeau sa obțină protecția (al-jiuar)
unui clan local sau a unei figuri reprezentative, erau impozitați. Astfel, în
Mecca, pe lângă taxarea exporturilor, ei mai plăteau o taxă de ședere,
zeciuiala și alte taxe și costuri suplimentare, printre care un gen de contribuție
obligatorie la piață (maks) și taxa pentru trecerea granițelor, care
permite accesul la piețele de desfacere, numită 'ușr. Achitarea
acestor contribuții și taxe le permitea comercianților străini să intre, să călătorească
ori să staționeze în oraș, precum și să traverseze regiunea cu bunurile
deținute, să le comercializeze în interior sau să plece cu ele. Sistemul strict
de taxare nu era altceva decât o măsură luată de către meccani pentru a
compensa tratamentul injust la care ei înșiși erau supuși atunci când
călătoreau pe pământuri străine.
Schimbarea
majoră, totuși, a avut loc după ce a fost revelat în Nobilul Coran :
"O, voi cei
care credeți ! Politeiștii sunt o murdărie ! Deci să nu se mai apropie de
Moscheea cea Sfântă după acest an al lor. Iar de vă temeți voi de sărăcie, atunci
Allah vă va îmbogăți - dacă va voi - prin harul Său, căci Allah este
Atoateștiutor [și]
Înțelept." (9 : 28)
Versetul
de mai sus ne arată că, după cucerirea Meccăi de către musulmani,
nemusulmanilor li s-a interzis accesul în oraș, comerțul în urbe devenind o
afacere exclusivă a musulmanilor, asemenea sarcinii aprovizionării Meccăi. Ea putea să fie îndeplinită ca și până acum, de către nemusulmanii
care locuiau în jurul orașului, sub rezerva achitării unei taxe de toleranță,
cu rol de protecție, denumită jizya.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu