duminică, 25 martie 2012

Bunele maniere, amabilitatea și etica în afaceri (3)

PRACTICI DESCURAJATE

Afacerile în moschee

Derularea afacerilor în moschee este dezaprobată. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :
"În clipa în care vedeți pe cineva care vinde (sau cumpără) bunuri în moschee, să-l atenționați : Allah niciodată nu-ți va da câștig în afaceri."

Ridicarea vocii în piață

În perioada preislamică negustorii aveau obiceiul să facă mult zgomot în piață cu scopul de a atrage clienți sau posibili cumpărători. Acest zgomot putea să camufleze o conduită imorală. O asemenea abordare a fost descurajată de Islam deoarece a provocat multe neplăceri, încurcături, haos și indisciplină pe piețe.

Jurământul strâmb

Jurământul fals în timpul vânzării este dezaprobat, el atrăgând pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :

"Jurământul strâmb [al vânzătorului] este benefic comerțului [în sensul că-l poate determina pe client să cumpere marfa], însă va atrage pierderea binecuvântării lui Allah în privința câștigurilor."

Jurământul fals este un păcat, chiar dacă tranzacția rămâne validă. Conform lui Mu'az ibn Jabal dacă într-o tranzacție comercială se jură fals, avem de-a face cu un gest păcătos, dar acea tranzacție rămâne validă.
Dintre urmașii companionilor, numai Muhammed ibn Sirin a comentat cu privire la acest aspect. Conform lui, dacă un negustor a licitat pentru unele bunuri, jurând că nu le va cumpăra la un anume preț, și, totuși, o va face, atunci tranzacția rămâne validă, însă bărbatul a păcătuit prin jurământul de fațadă. Aceasta subliniază că jurământul practicat în tranzacțiile comerciale reprezintă un păcat, legislația islamică dezaprobând asemenea atitudini. 

Minciunile și viciile ascunse

Atât vânzătorul, cât și cumpărătorul trebuie să descrie atât punctele forte, cât și pe cele slabe ale afacerii lor. Ascunderea viciilor în timpul actului de comerț va atrage după sine pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a spus :
"… iar dacă ambele părți [cumpărătorul și vânzătorul] spun adevărul despre defectele și calitățile [bunurilor], atunci vor avea afacerile binecuvântate, iar dacă mint sau ascund ceva, ei vor fi lipsiți de binecuvântări în cele intreprinse."
 Se pare că din partea companionilor și a urmașilor acestora nu s-au făcut comentarii pe marginea acestui normativ etic al tranzacțiilor islamice.

Înșelăciunea în afaceri (al-khilabah)

Anumite tipuri de înșelăciuni erau practicate în mod obișnuit în perioada preislamică. Un exemplu este și vânzarea animalelor nemulse o perioadă îndelungată de timp (bay' al-musarrat wa'l-muhaffalat). Asemenea tranzacții au fost interzise de Islam. Ca justificare avem relatarea conform căreia un bărbat a mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) și i s-a plâns că mereu a fost înșelat la cumpărături. Profetul l-a sfătuit să solicite întotdeauna când se află la piață : "Fără păcăleli și cu drept de restituire în trei [zile] de la cumpărare." De la această întâmplare, în momentul când cumpăra bunuri, spunea : "Fără ascunzișuri."


Legat de acest subiect, 'Abd Allah ibn Mas'ud a subliniat că tuturor musulmanilor le-a fost interzis să-i înșele pe oameni în afaceri (al-khilabah). Muhammed ibn Sirin a apreciat că până și atunci când vânzătorul nu-i expune clientului starea în care se găsesc două bunuri diferite (cel vândut și încă unul, cu caracteristici similare), ne găsim tot în situația de înșelăciune.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Snow Effect